Acesta era numele acelei ce conducea cu autoritatea unui suveran tot ceea ce aparținea familiei Kergaz, bunica mea.
Darurile ei erau inestimabile, rochii, bijuterii, încălțăminte de o frumusețe rară. Aproape îmi era rușine să accept, nu avusesem niciodată atâtea haine, ca să nu mai vorbesc de valoarea lor.
Patul meu imens era plin de rochii, nu îmi puteam lua ochii de la ele. Una mai frumoasă decât cealaltă, dar toate erau pentru ocazii speciale.
Eu eram obișnuită să mă îmbrac normal, lejer, cum voi putea rezista o zi întreagă cu o astfel de rochie, în care mă simțeam ca o stridie în conservă ?
Privind toate acele minunății, ochii îmi cad asupra unei casete, aurite, de o rară frumusețe. Oare ce ascunde? mă întreb eu, și o deschid, curioasă.
Era plină cu fotografii, vechi, iar printre ele recunosc chipul tatălui meu, de când era copil până în ziua când a lăsat totul pentru a-și uni viața cu cea a mamei.
În timp ce priveam acele fotografii, ușa se deschise și aud vocea bunicii:-E permis unei bătrâne să te deranjeze?
zise intrând, și veni să se așeze lângă mine.
Îmi povesti despre fiecare fotografie în parte, iar vocea ei exprima durerea ce îi sfâșia sufletul la amintirea fiului și a soțului, pierduți pentru totdeauna.- Nu e ușor să accepți moartea cuiva, dar mult mai greu este să trăiești cu o speranță care îți mistuie sufletul, zise ea privindu-mă, îndurerată.
Eu nu pot accepta moartea tatălui tău, inima mea simte că el este în viață, în mare pericol, dar în viață.
Îl visez des,mă strigă, cere ajutor, mă atrage mereu spre o pădure, îl caut, dar nu reușesc să îl găsesc...mă trezesc cu un gust amar, de neputință, și asta mă doare enorm.Eu o priveam, neputând să cred că este adevărat ceea ce îmi spune.
-Bunico, și eu visez că îl caut strigîndu-l pe nume, chiar dacă acel nume nu îl auzisem niciodată, dar visul meu este mult mai ciudat.
-Știu, scumpo, am aflat despre acele coșmaruri care te bântuie și de aceea am hotărât să vorbesc cu tine.
Faptul că nu sunt singura căruia îi bântuie visele, îmi întărește și mai mult ideea că este în viață. Acestea nu sunt simple vise, el încearcă să ne ceară ajutorul.
Noi două avem viziuni paranormale, iar tatăl tău era și el înzestrat cu această putere.- Am auzit-o pe mama vorbind o dată cu Jack despre asta. Dar nu am înțeles nimic, și, ca să fiu sinceră, nici acum nu înțeleg mare lucru. Ce înseamnă să ai viziuni paranormale?
Eu, normal, am numai coșmaruri.- Asta înseamnă să poți comunica cu cei de dincolo, să auzi strigătul de ajutor al celor aflați în pericol, să poți dezlega mistere ascunse.
Îi povestesc despre biletul găsit în vechea magazie, i-l arăt, iar ea citindu-l devine palidă, lacrimile îi curg pe față fără a le putea opri.
-Bănuiam eu, ticălosul acela i-a luat urma și până la urmă a reușit să își atingă țelul.
-Care ticălos, despre cine vorbești?
Bunica începu să caute printre acele fotografii din casetă, tremurând, până ce ridică una, mi-o întinse și plină de ură, zise:
-El este cel ce l-a dus la pierzanie, acest om de nimic, vărul său James .
Văzând acel chip, încep să tremur și scap fotografia din mână, cu un țipăt de groază. Acel om era Jack, cel ce ne ținuse loc de tată pentru toți acești ani.
Nu era posibil, acel om îl cunoștea pe tatăl meu, era vărul său, apoi a luat locul lui, devenind soțul mamei.
Ce secret ascundeau? Mama murise în circumstanțe neelucidate, iar el, pare că a dispărut, luând cu el acel secret.
CITEȘTI
CAROLINE(fiica contelui de Kergaz)
Mystery / ThrillerCaroline e bântuită de coșmaruri, ceea ce o face să pară malefică în fața părinților și a fratelui ei. Mama ei este găsită fără suflare pe pardoseala bucătăriei. După moartea mamei, cel ce îi ținea loc de tată, o interneaza într-un ospiciu. ...