Jurnalul Samanthei-Volumul 1

Capitolul 4.

In sfarsit, 15 Martie. I-am cumparat o cutie cu bomboane si o bluza mai larga. Acum e plecata prin oras. E ora 15:50, mi-am terminat temele, iar invitatii surpriza trebuie sa soseasca. Adica sora ei cu copiii, vecina noastra, doamna Beringer si doua doamne de la clubul de crosetat. Mda, mai nou s-a apucat sa croseteze.

Au ajuns toti invitatii si acum o asteptam pe Amanda sa vina, ca a zis ca se intoarce la 16:30...

Musafirii vorbesc intre ei si se simt bine, dar eu deja ma ingrijorez, pentru ca e 17:08. Matusii nu ii sta deloc in fire sa intarzie.. o sa il sun pe Dylan.

D: - Alo?!

E: - Buna, ce faci?

D: - Bine, tu?

E: -Off.. nu prea bine. Sunt ingrijorata. Poti veni pana la mine?

D:- Sigur, in 15 minute ajung.

Tot ce trebuie sa fac e sa astept..

A ajuns.

E: -Hei, ma bucur sa te vad! -il iau in brate -

D:- Si eu, ce s-a intamplat? zice el speriat.

E: Matusa mea lipseste de o ora... si nu ii sta in fire. Deloc. Adica ea cand zice ca vine la o anumita ora, pai atunci e acasa. Mai ales ca azi e ziua ei..

*Suna telefonul*

E: - Da?! zic eu cu speranta ca poate este ea.

R.p. (respectiva persoana) : Buna ziua, Samantha Dwight?

Avea o voce foarte groasa si parea serios.

E: Da, ce este?

R.p. :- Ma numesc Flavius Garçia si sunt de la departamentul de politie. Am sunat in legatura cu doamna Amanda Frosten.

Imediat ce i-am auzit numele, am inghetat. Abia am putut sa zic doua cuvinte, iar alea tremurate. Dylan era langa mine, cu urechea lipita de telefon ca sa auda si el. Ma tinea de mana strans.

E: Ce.. ce s-a intamplat..?

R.p.:-A fost implicata intr-un accident de masina. Traversa catre Bergstreet, iar soferul a trecut pe rosu , beat fiind. Doamna Frosten se afla la Spitalul Margo Deville.

Nu am mai stat la discutii, inchid telefonul, anunt invitatii si ma urc in Taxi impreuna cu Dylan.

Ajunsa acolo, aflu unde e si o iau la goana catre camera ei.

E:-Matusa..?!

A:- Intra... zice ea slabita.

E: -Sunt eu, Sam.

Deschide ochii si i se lumineaza fata , zambind larg dintr-o data. Se vedea ca nu era zambetul ei, plin de viata, dar totusi se bucura.

E:- La multi ani, apropo! Te simti bine?

A:-Fix de ziua mea... iti zic eu, asta e un semn rau. Nu prea ma simt bine.

Avea o mana rupta si zicea ca o doare soldul. Nu era bine pentru ea sa sufere astfel de traume, mai ales ca e cardiaca si are o anumita varsta.

E:- Stai calma ca nu e niciun semn.

A:- El cine e? si arata spre Dylan.

Si uitasem de el. Tot ce imi pasa acum era sa fie matusa bine. Ea e tot ce mi-a ramas.

D:- Buna ziua, doamna. Sunt Dylan, colegul Samanthei. Imi cer scuze, sper sa va faceti bine cat mai repede.

Dupa ce a terminat de zis, a intrat doctorul.

Dr: - Buna ziua! Doamna .. Frosten, sunt Dr.Laturn ,mai veniti la un control peste o saptamana sa vedem mana, la sold nu ati patit nimic, este doar o durere de moment,lista cu medicamente o sa fie eliberata cand veti parasi spitalul si va mai tinem o zi sau doua aici ca sa vedem ce mai faceti.Domnisoara, cine este?

E: - Sunt Samantha Dwight, nepoata ei. Iar el e Dylan, colegul meu.

Dr:- V-as ruga sa o lasati,pentru ca are nevoie de odihna astazi, dar puteti reveni maine.

E: -Mmbine.. matusa, esti ok?

A:-Duceti-va, eu sunt bine. Ne vedem maine.

Imediat dupa ce a zis asta a adormit, iar noi am plecat spre casa. Am intrat amandoi in camera mea, acum fiind liniste, pentru ca toti musafirii plecasera.

D:- Hei, o sa fie totul bine. Stai calma! m-a linistit el, luandu-ma in brate.

E: -Ok.. cred ca o sa dorm putin..

D:- Bine, ne vedem maine?

E: -Sigur.

M-am ridicat usor pe varfuri si l-am sarutat. Nu stiu ce mi-a facut baiatul asta, dar e clar ca sunt lulea dupa el.

D: -Te aud! Din nou! Doar te-am fermecat putin.

E:- Paaaa! ii zic eu razand.

Dupa ce a plecat, m-am asezat in pat, cu ochii inchisi, nereusind sa dorm, din cauza ingrijorarii.