Jurnalul Samanthei-Volumul 1

Capitolul 11

Bun.. nu mai inteleg nimic. Nu se leaga nimic. Ce dracului mi se intampla? Ce legatura au Chris si Dylan? De ce sunt si Clover si Jessica aici? Prea multe intrebari. Deja sunt cu nervii la pamant ceea ce nu e de bine, iar pielea ma ustura rau de tot de la taieturi si am impresia ca ma sufoc din cauza aerului inchis.

J:-Sam..?!

E:-Da?

J:-Se aud pasi.

E:-E Chris, pe pariu.

Si asa a fost. Chris, ca de obicei cu parul ciufulit intra in 'camera'. Nici nu o pot numi camera,dar ma rog.

C:-Ce mai faceti?

Vorbeste cu noi de parca nu s-a intamplat nimic. Mi se pare josnic. Numai prin faptele lui e jalnic. Nici nu stiu ce se intampla. Nu mai pot.

C:-Domnule Slake, stiu ca ati cerut trei, dar numai una are puteri. Si asa cum ati cerut, este speciala.

Un om inalt imbracat la costum, de vreo 23 de ani a intrat in camera cu pasi mari si lenti, analizandu-ma din toate coltisoarele incaperii.

S:-Ridica-te!

E:-De ce?

S:-Am zis sa te ridici!

E:-Nu vreau.

C:-Samantha, ridica-te!

Intr-un final m-am ridicat scarbita de tonul "Domnului" Slake.

S:-Bun, Christian, hai sa discutam afara.

E:-Ce?

S:-Cam bagacioasa.

C:-Sa aveti grija de ea.

Stai ce? Ce mi se intampla? Puteri? Aoleu, e vai de mine.

Clo:-Sami, ce o sa se intample?

E:-N-am habar.

Timp de 20 de minute in care cei doi au vorbit, eu am incercat sa ma calmez si  sa pun cap la cap cele intamplate, dar nimic nu se leaga. Intr-un final, usa metalica se deshise.

S:-Misca!

C:-Hai Samantha! Voi doua ramaneti aici.

E:-Unde e Dylan?

D:-Sunt aici.

Statea pe hol si se uita la mine. Vine si ma apuca brutal de brat, aruncandu-ma intr-o alta incapere.

D:-Ai 2 minute sa te schimbi cu hainele astea.

Pe pat se afla un tricou alb si mai erau niste pantaloni negrii mulati, destul de ok. Dar nu e timp sa fac acum pe modelul asa ca ma imbrac repede si ies din camera. Din nou, acelasi brat ma apuca si ma trage dupa el.

E:-Pot sa merg si singura!

C:-Mai usor cu fitele, pisicuto.

Mi-am dat instinctiv ochii peste cap si am continuat sa merg. Urcam pe scari si ajungem pe acoperis unde se afla un elicopter. Zici ca sunt in filmele pe care le vedeam cu Clover si Jessica la miezul noptii. Ce dor imi este de zilele acelea!Domnul Slake a scos din elicopter o valiza neagra din piele pe care i-a inmanat-o lui Dylan.

C:-Pa, pisicuto! O sa-mi lipsesti!

Un barbat inalt si cu muschi mi-a legat mainile la spate si m-a aruncat in elicopter, fata in fata cu Slake. Nu a durat mult si ne aflam deasupra tuturor. Nu mai zburasem niciodata cu elicopterul, dar nici nu mi se pare mare chestie.

S:-Doresti un pahar cu vin?

E:-Cam greu sa iti dai seama ca am mainile legate, nu?

S:-Vai, dar imi cer scuze ca te tin in astfel de conditii.

E:-Ce ironie subtila. Asa dar, avand in vedere conditiile in care ma tineti, am zis eu cu un ton ironic, imi rezerv dreptul de a pune cateva intrebari, la care voi primi raspunsuri concrete.

S:-De acord.

E:-Ce mi se intampla?

S:-Sunt un Sladric. Dar fiind in secolul 21, nu o sa iti ard corpul si prostii din astea.

E:-Dar ce imi faci?

S:-Te duc undeva, unde vei fi exploatata, pentru ca esti ultima care mai are astfel de puteri.

E:-Cum adica ultima?

S:-Tu chiar credeai in prostiile pe care ti le ziceau aia doi? Haha, copil prostut.

E:-Deci m-au mintit..

S:-Normal.

A urmat o tacere lunga. Nu am incercat sa fac nimic. Pur si simplu sunt distrusa.

***

Elicopterul a aterizat si o femeie imbracata in alb ma astepta in fata unei intrari.

S:-Mergi in fata, eu mai raman putin.

Am facut cativa pasi inainte si vazand ca in stanga este o padure, am dat sa fug. Si am luat-o la goana. Totul se petrecea atat de repede, incat nu mai gandeam ce faceam, totul venea din instinct.

S:-Treci inapoi! Tarfa...Prindeti-o dracului! a urlat Slake la oamenii de paza de la intrarea principala.

Nu mai pot sa respir dar continui sa fug, chiar daca in curand o sa cad. E intuneric bezna si nu vad pe unde merg. Nu vad nimic in jur si nu se aude nimic, asa ca ma trantesc la pamant si raman intinsa cu privirea la cerul instelat.

Linistea nu dureaza mult, ca se aud cainii latrand in departare. Panicata, incep sa alerg din nou, de data asta si mai repede, dar nu reusesc sa fug 100 de metri, ca ceva sau cineva ma tranteste la pamant. Devin inconstienta.