Jurnalul Samanthei-Volumul 1

Capitolul 6.

Si acest prieten foarte bun -viata- iti ofera o multime de surprize. Fie unele mai bune decat celelalte. Oricum, depinde din ce parte privesti lucrurile.

C: Jessiiicaaa!! Saaaam! Coborati dracului mai repedee! Acuuuum!! se auzea vocea lui Clover in toata casa..

E 8 dimineata si nu mai pot de somn dupa petrecerea de aseara. Cred ca am fumat 3 pachete de tigari si am baut suficient cat sa nu imi mai aduc aminte ce s-a intamplat in totalitate. Ne dam ambele jos din pat si coboram cu greu scarile.

E: Ce nai...

Stateam in mijlocul sufrageriei si pur si simplu impietrisem. Dylan , cu hainele rupte, ochii rosii , muschii incordati si o expresie de parca vroia sa ne bata si pe noi. Cred ca e vreo gluma proasta.

D: Taceti si veniti.

Tonul lui era jos si oarecum soptit, ceea ce imi dadea o stare si mai mare de neliniste. Incep sa cred ca nu mai e o gluma.

***

L-am urmat toate trei dupa cum a spus, ne-am urcat in masina si am pornit nestiind unde mergem. Dupa 40 de minute de mers cu cel putin 120km/h nu am mai suportat tacerea ce s-a asternut in masina, asa ca am hotarat sa-l intreb.

E:- Ce facem? Unde ne duci?

D:- In siguranta.

C&J :- Adica? Ce se intampla?

Dylan mi-a aruncat o privire in oglinda. Am inteles ca dorea sa spuna asa ca le-am luat pe fete de cate o mana si le-am strans tare.

De cand eram mica am inceput sa ma documentez despre puterile mele si provenienta lor. Ma rog, erau percepute ca fiind niste mituri idioate dar "povestile" spun ca nimeni nu a mai vazut asa ceva in ultimii 400 de ani.

Cert este ca se zicea ca acesti oameni 'speciali' erau vanati de catre Sladrici pentru ca reprezentau un pericol atat pentru societate cat si pentru ei daca nu stiau cum sa isi stapaneasca iesirile.

Iar Sladricii erau asa zisii "preoti" care ii puteau prinde pe cei cu puteri, care erau considerati demoni si apoi sa le sfinteasca trupurile.

***

Era intuneric bezna si foarte frig.

-Scuze pentru conditiile nefavorabile, s-a auzit o voce.

Mi-am dat seama imediat ca e Dylan, asa ca m-am linistit. Nu a durat mult si luminile s-au aprins. Inima imi batea atat de tare si incepusem sa transpir, incat am lesinat.

***

Nu stiu cum am ajuns in camera aceasta, dar cu siguranta e mult mai bine decat in acea "Măcelărie". Patul era destul de confortabil, era cald , iar pe masuta de langa pat, aveam un pahar cu apa.

D:- Esti ok?

E:-Mda..

Clover si Jessica stateau intr-un colt si priveau in gol, la fel de speriate cum am fost eu la vederea scenei din camera alaturata - sange, cutite pe jos si un om mort care mai tarziu am aflat ca il chema Bill - .

Destul de normal. Da.

E:-Clover... Jess?!

Nu mi-au raspuns.

D:- Lasa-le putin sa isi revina.. nu sunt obisnuite cu stilul acesta de viata.

E:-Ce era acolo?

D:-Unde?

E:-Nu fa pe prostul.

D:-Mda.. bine. Nu e greu sa iti dai seama. Era un Sladric.

E:-Mhm.. macar suntem in siguranta?

D:- In locul unde suntem acum, da. Si oricum, oriunde ne-am duce te voi proteja.

E:-Promiti?!

D:-Promit.