32

131 6 0
                                    

Dupa ce am facut actele de externare, pe numele lui Louis, bineinteles, am plecat. Louis la el acasa,iar noi la casa noastra.
Ne-am urcat in masina si Harry a pornit motorul. Am asezat-o pe Alaska in spate, pe un scaun special, primit de la Louis.
-Si acum? am intrebat eu.
-Acum mergem acasa, a zis Harry.
Am ajuns acasa, pe la ora 16. Afara se intuneca, incetul cu incetul. Am deschis usa si am intrat. Ne-am lasat hainele si pantofii la intrare si am luat-o pe Alaska de pe scaunul pe care o asezasem.
-Unde va dormi? am intrebat eu.
-Louis. Ne-a dat si un pat pentru ea. Iti dai seama ca nu o sa doarma cu noi in pat.
-Cred ca ar incepe sa planga, la ce faci tu, am ras incet.
Harry i-a instalat patul micutei Alaska, cat eu o imbracam cu hainele primite de la Louis.
Cand totul a fost gata, am pus-o pe Alaska in patut, si a adormit instantaneu, spre mirarea lui Harry.
-Eh, nu cred ca e totusi asa de greu sa fii parinte, a exclamat el.
-Problema e alta, am zis eu incet.
Harry a ranjit, inevitabil. M-a luat in brate si a zis:
-Care este problema? Noptile?
-Poate si aia.. Insa cum vom face cand Alaska va creste si isi va da seama ca nu suntem parintii ei adevarati.
-Oh, Bella. Mai e mult pana atunci. Sa ne bucuram de faptul ca e inca e mica, si ca nu trebuie inca sa avem noi copilul nostru, a zis el, linistit.
Ne-am asezat amandoi pe canapea. Inca eram imbracati in doliu. Nu conta asta. Am deschis televizorul si am inghetat.
"Se pare ca sotia cunoscutului cantaret britanic, Louis Tomlinson, membru al formatiei One Direction, a fost condusa azi pe ultimul drum. Anumite surse spun ca aceasta a murit intr-un accident auto, chiar pe autostrada.
Azi, cantaretul britanic a fost vazut in curtea bisericii St. Patrick, imbracat in doliu, alaturi de colegii de trupa. Fanii si cativa ziaristi au incercat sa ia legatura cu el, insa nici acesta, nici colegii sai de trupa nu au vrut sa ofere nici o explicatie."
Deindata ce eu si Harry stateam lipiti unul de altul, mi-am cufundat ochii in umarul lui si am inceput sa plang.
-Cum naiba au aflat de ea? Louis a zis ca nu va face nici un fel de comentarii, am zis eu, nervoasa.
-Probabil ca si-au dat seama, odata ce stiau cine era implicat in accident si ca Ilinca nu era cu el la biserica.
-Oh,da. Poate asa au stiut.
~Anii urmatori, au trecut destul de repede. Adica, nu vreau sa va duc direct cand Alaska e mare. Am sa va duc cand Alaska implineste 5 ani. ~
*peste 5 ani*
Eu si Harry ne-am descurcat in rolul de parinti. Ei bine, nu pot zice ca Louis nu a avut nici o contributie. Venea aproape zilnic s-o vada pe Alaska. Iar ea, cea din urma, a crescut. Avea ochii albastri, ca ai Ilincai, parul blond cu suvite maro. Era o fetita jucausa, si ii placea muzica cantata de tatal ei.
Azi implinea 5 ani. Nici un semn pana acum ca si-ar fi dat seama ca eu si Harry nu suntem parintii ei. Era prea mica. Insa avea tot timpul din lume sa afle asta.
In alta ordine de idei, tortul, invitatii, care erau copii de varsta ei, de la gradinita, locul de petrecere, totul, fusese aranjat de Louis si Zayn. Si baietii au avut o implicare majora in crestera fetei.
Azi, baietii aveau sa dea un concert. Unul mare, pe un stadion gigantic, cu milioane de fani.
Harry se imbraca, cat eu o aranjam pe Alaska. Ei, ii placea sa poarte bentite de panza, asa cum purta si Harry.
Cand Harry fusese gata, Alaska sari in bratele lui si intreba:
-Mergem acum?
-Da, scumpo, acum mergem. Stai sa se imbrace si mami.
Respectiva "mami" eram eu. Decisesem sa ne strige asa, ca sa nu banuiasca nimic.
M-am dus in camera, mi-am luat o pereche de blugi negri, o bluza alba, simpla si niste comversi negri.
Am iesit toti trei. Eu am ramas sa inchid usa. Harry o tinea pe Alaska de mana si o ajuta sa se urce in masina.
Am pornit. Eu si Harry stateam in fata, iar Alaska in spate, fredonand "You & I"
- "You and I, We dont wanna be like theeem, We can make it till the eeeend, No nothing can come between, You and I, Not even the goda above, Can separate the two of us, No nothing can come between you and I...."
-Bravo, Alaska. Ai cantat foarte frumos. Vrei sa ne mai canti ceva? Poate il inspiram pe tatal tau, pentru concert.
Harry zambi satisfacut. Oh, da. Poate va ganditi ce am facut eu si Harry cu relatiile fizice. Ei bine, parte extrem de buna e ca Alaska adoarme foarte repede, si cand o face, doarme adanc. Asa ca eu si Harry ne putem vedea linistiti de treaba.
O singura data, a doua zi, Alaska l-a intrebat pe Harry:
-Tati, mami e bine?
-Da, de ce sa nu fie? a raspuns Harry.
-Pentru ca noaptea trecuta, tipa numele tau, a zis Alaska.
Harry a rosit extrem de puternic, si i-a raspuns:
-A avut doar un vis urat.
Asta a fost tot. In rest, Alaska nu a vazut nimic si nu a auzit nimic (desi mi se pare cam imposibil, odata ce Harry urla).
Cand am ajuns la stadion, Harry a coborat primul, si a luat-o si pe Alaska. Eu am iesit ultima. Fanele erau de o parte si de alta a culoarului de intrare si tipau asurzitor. Alaska le facea cu mana fanelor, in timp ce acestea urlau. O placeau. Erau fetita din One Direction. Cea micuta si draguta.
Cand am inchis usa masinii, Harry s-a intors, si a lasat-o pe Alaska sa se duca in fata, unde Louis o astepta. Harry s-a intors spre mine, cu ochii mari, si mi-a intins mana. L-am luat de mana, iar acesta m-a rotit si m-a sarutat puternic. Fanele erau in extaz. Toate au tipat : "Awwwwwwwwwww!!!!!". Harry a ranjit provocator la mine, si m-a ridicat din pozitie, si m-a luat de mana si am mers amandoi la baieti care ne asteptau la intrare.
Concertul a inceput. Fanele lesinau de fiecare data cand baietii le faceau cu ochiul sau cu mana. Eu si Alaska stateam in backstage su asteptam.
La un moment dat, Louis a zis:
-Si acum voi dedica urmatoarea melodie, unei persoane extrem de dragi din viata mea, fara de care nu stiu cum supravietuiesc, si care mi-a daruit un copil, insa acum se afla la ceruri. Baieti, Spaces va rog.
Ma uitam din spatele reflectoarelor, si o lacrima imi curse pe obraz. Era vorba de Ilinca. Alaska observa faptul ca plangeam si ma intreba cu o nevinovatie care ma facea sa plang si mai rau:
-Mami, de ce plangi?
-Nu plang, draga mea. Doar ca..imi transpira ochii, am zis eu, coborandu-ma pe vine, ca sa fiu la inaltimea ei.
-Si se poate asa ceva? a intrebat ea, facand ochii mari.
-Desigur, am zis eu, ridicandu-ma sa vad ce mai era pe scena.
Ajunsesera la partea unde Louis zicea:
"Spaces between us,
Keep getting bigger,
And its harder to reach them
Even know I've tried"
Doua lacrimi cazura pe obrajii lui Louis, si defapt ai tuturor baietilor. Louis fugi spre culise, nemaiputand inchide show-ul.
Acesta a trecut pe langa mine, in fuga. Liam dupa el. Harry veni direct la mine, ma lua in brate si ma saruta.
Pe scena mai ramasesera Niall si Zayn, care au inchis show-ul astfel:
-Se pare ca Louis nu si-a mai putut stapani emotiile. Va dorim o seara buna tuturor si va iubim pe toti, a zis Niall.
-Va multumim, a zis Zayn, aruncand un sarut in aer, facand fanele sa lesine si sa tipe.
In backstage, baietii au facut dusuri, s-au schimbat, dupa care ne-am urcat toti in masina lui Harry, pentru a ne pregati sa intampinam invitatii pentru ziua Alaskai.

waiting for you // h.sUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum