Ceasul cântă ora nouă, soarele stă pe cer cu razele-i oripilante, spre geamul lectorului bate. Iar omul din rărunchi tresare, cearşaful alb îl doboară. Păşeşte iute pe pământ strigând în agonie. O durere îl străpunge, iar sufletul i-l distruge. Cu o mână la piept, ochii ieşiţi din orbite, lectorul scuibă cuvinte acide. Cu paşi mari, nehotărâţi caută un loc să stea, dar parcă suflarea îl lasă la greu. Cu degetele încearcă să pipăie masa, dar o plesneşte, o răstoarnă, foile o iau la goană. Pică în genunchi şi strigă cât mai tare "oferă-mi iertare", dar nimeni nu-l ascultă, încăperea e mută, iar el moare. Şi simte cum e înjunghiat de crengi, ramuri înverzite. Păleşte inima în el, dar naşte o livadă, ce înconjoară locuinţa uitată de timp şi viaţă.
CITEȘTI
Pedeapsa
Spiritual"în cuib de rândunele, se devorează în tăcere, raţiuni dezmembrate" toate drepturile rezervate © 2015 by _TrueBeliever
