Sucomba în ea inima, iar vântu-i şuera printre orbite. Ochii îi stăteau a cade din capu-i pătat de sânge. Fredona tânguit o melodie, o odă necunoscută. Buzele-i crăpau sub atingerea frigului şi toţi porii îi îngheţau. Cu trupul dezvelit stătea ghemuită, îmbrăţişându-se. Încerca să distingă siluetele din ceaţă, să strige, să le atingă. Păreau aproape, dar erau cu mult mai departe de muribundu-i suflet. Se veşteja treptat, iar natura era în prag de sărbătoare. Acum putea să guste ţărâna întunecată, să se lase purtată de un somn veşnic, de groază spre adâncul nemaivăzut. Să putrezească, să moară.
CITEȘTI
Pedeapsa
Spiritual"în cuib de rândunele, se devorează în tăcere, raţiuni dezmembrate" toate drepturile rezervate © 2015 by _TrueBeliever
