Mârâie încet, buzele i se cutremură, ochii i se roşesc. Pică cu palmele pe sol, strângând în pumni pământul umezit. Scrâşneşte din dinţi şi ridică privirea spre cerul înstelat, urlând necontrolat. Luna se iveşte măiestos, atât de mortal pe pânza întunecată, luminându-i trupul micuţ. Simte cum ceva se naşte din al său interior, iar durerea îl străbate precum săgeţile înveninate. Spumegând în turbare se rostogoleşte pe jos, căutând cu disperare un leac mistic ce nu va exista. Îşi înfige ghearele în tărână, strigând după îndurare, căci fiara îl cheamă, îl ademeneşte la o transformare. Un suflet blând acum pătat de un blestem mistuitor şi sângeriu. Cu ai săi ochii de un roşu aprins, printre frunzele înalte, pândeşte prada fragedă şi neajutorată.
CITEȘTI
Pedeapsa
Spiritual"în cuib de rândunele, se devorează în tăcere, raţiuni dezmembrate" toate drepturile rezervate © 2015 by _TrueBeliever
