Capitolul 1

227 8 0
                                    

-Sărută-mă, Sidney!
Ma apropii de el ca să îl sărut și deodată aud un zgomot, era alarma. O opresc și zic:
-Alarmă proastă.
Părul meu era atât de dezastruos încât nici nu trebuia să mă uit în oglindă ca să realizez asta.

Cobor în bucătărie si o văd pe mama incredibil de nerăbdătoare. Azi aflăm dacă am intrat la Yale.

Se face ora 10:59, mai aveam de așteptat doar câteva minute. La ora 11:02 am primit un email. Era de la Yale University. Îl deschid, citesc toate detaliile și într-un final văd: ,,Congratiulations, you are admitted".

Extrem de fericită îi dau vestea mamei care devine și ea la fel de fericită. Îmi petrec întreaga zi căutând multe multe multe păreri despre această universitate. Începe să îmi placă totul la ea. Realizez că mai am doar o lună până atunci. Din păcate, nu știam ce mă așteaptă.

3 săptămâni mai târziu:

Serios? Mai am doar o săptămână? Încerc sa ma pregătesc psihic cu gândul că într-o săptămână voi fi la universitate. Îmi folosesc ultimele zile pe care le mai am sa fac ceva productiv.

Ultima zi acasă. Încep sa îmi iau într-un fel adio de la tot. Seara ies la o plimbare de noapte pentru a mă gândi la multe, chestii precum:
dacă nu îmi va plăcea?
dacă toți își vor bătea joc de mine?
Mă gândesc la asta preț de câteva secunde și apoi îmi spun: E ok Sid, vei fi bine.

Ajung acasă, mănânc și nu stau prea mult pe telefon pentru că mâine de dimineață trebuia sa fiu la aeroport. Ma pregătesc de somn și îmi zic: Noapte bună, totul va fi bine.

Nu vă opriți din citit. Totul va deveni interesant în capitolul 2! Dacă ți-a plăcut, nu uita să votezi capitolul și să îți lași feedback-ul în comentarii!

Promit.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum