Promit.

Capitolul 6

În dimineața asta m-am trezit super entuziasmată. În sfârșit eram fericită. Mă ridic din pat și îi zic Georginei:
–Neața. Zi a recunoștinței fericită!
–Aș fi vrut eu să fie fericită..
–O să fie bine. Trebuie să fii tare.
–Dar.. nu știu dacă pot.
–Bineînțeles că poți. Ești cea mai puternică persoană pe care o știu.
–Ei na. Tu unde îți petreci ziua recunoștinței?
–Acasă. O să i-l prezint pe Noah mamei.
–Uuuuuu.
–Înceteazăăă! Hai că trebuie să plec, pa.
–Pa.

Ajung la Noah, dar el nu era acolo. Îl caut bine bine și nu îl găsesc. Decid să plec dar îmi amintesc că nu l-am căutat în dulap. Deschid ușa dulapului, el iese și mă sperie. După sare la mine în brațe și mă sărută. Îi spun:
-Hai, gata cu pupăcitul. Trebuie să te îmbraci că trebuie să mergem la ziua recunoștinței.
–A, da. Aproape că am uitat.
–Păi hai, repejor.
Ne-am îmbrăcat cu greu amândoi și am plecat.

După 2 ore am ajuns. Mama ne-a întâmpinat, era foarte entuziasmată. L-a salutat pe Noah și l-a întrebat cum îl cheamă:
–Mă numesc Noah James.
Mama a rămas puțin uimită. Noah a intrat și a zis:
–Tată?
–Noah?
Eu am intervenit:
–Stai, ce?!
–Sidney, acesta este domnul James, mi-a răspuns mama puțin uimita și ea de cele întâmplate.
Noah și tatăl lui au mers în bucătărie. Au discutat 5 minute. Iar în timpul ăsta eu eram bătută la cap de către mama.

Într-un final, au terminat de vorbit și au venit înapoi. Îl întreb pe Noah ce au vorbit dar nu îmi răspunde. Începem să mâncăm iar dl. James întreabă:
–Cum e la Yale?
–E bine, răspunde Noah foarte rapid și pe un ton mai ciudat. Ce mai face Charlotte?
–Care Charlotte? întreabă mama
–Aa, se pare că nu va zis.
Mama se saltă de la masă și pleacă. Eu mă duc după ea. O conving să se întoarcă înapoi. Mâncăm liniștiți până când dl. James întreabă:
–Jessica, Tiffany și Britney cum sunt?
–Care Jessica, Tiffany și Britney? întreb eu intrigată.
–Iubitele lui Noah. Credeam că știi..
Ma ridic și eu de la masă, îmi iau geanta și mă duc direct la mașină. Așa mamă, așa fiică. Noah vine după mine dar nu vreau să îl ascult deloc. Pornesc mașina și încep să plâng în drum spre casă.

Ajung la cămin, mă dezbrac și mă îmbrac în pijamale. Georgina mă întreabă ce s-a întâmplat dar eu îi zic:
–Ai înghețată?
–Da.
–Dă-mi.
În timp ce plâng și mănânc înghețată bolborosesc:
–Eu-eu și No-Noah ne-am.. ne-am despărțit.
Mă ia în brațe și ma mângâie, eu încă plângeam. În seara aia nu am putut să dorm deloc.