La apus// VOLUMUL II

8: Îți doresc tot binele din lume

Capitolul 8: Îți doresc tot binele din lume

Ella

Mă trezesc și Paul încă doarme. Aseară era foarte nervos și nici nu a preferat să se uite la mine deloc, mă întreb ce s-a întâmplat cu el.
Mâine din păcate va trebui să plec acasă, iar până atunci trebuie să găsesc o cale de mijloc sau o soluție în privința mea și a lui Paul. Mă întorc cu fața spre el, iar el mă privește.
— 'Neața, iubita, îmi zâmbește și îmi mângâie obrazul.
— Bună dimineața, îi zâmbesc și mă apropii de el, iar buzele noastre fac contact.
Ne sărutăm lin, iar mâna lui îmi mângâie corpul precum o pană. Ne mișcăm și cumva ajung deasupra lui, el nerealizând asta. Pornesc către gâtul lui și-l sărut acolo, el plimbându-și mâinile pe spatele meu. Îi simt organul în apropiere de zona mea intimă, iar acest fapt mă excită. El îmi imită gestul și timid se pune el peste mine, sărutându-mi buzele, obrajii, apoi gâtul și baza gâtului, pe claviculă, apoi se oprește.
— Ce e? Atât? îl întreb.
— Din păcate, da.
Se ridică și apoi își vede organul excitat. Se înroșește rău în obraji, după care se uită la mine.
— Cred că mă duc până la baie..., spune și fuge repede cu telefonul lui spre baie.
Râd și merg către bucătărie pentru a vedea dacă are puțină cafea. Caut prin dulapuri și găsesc două pliculețe de cafea instant, așa că le fac pe acelea cu apă rece.
Apare și el din baie și pun cănile pe măsuță.
Se așează și își desface pachetul de pe masă și ia o țigare pe care și-o aprinde.
Apuc și eu pachetul și îl analizez. Apuc una din pachet și o miros. E un miros puternic de tutun. Normal.
— Să nu te prind, se uită la mine.
— De ce? Toată lumea fumează. Până și tu.
— Da, dar tu nu ai voie.
Bea cafeaua și se duce să își face un duș. Deodată telefonul lui vibrează de trei ori, căpătându-mi atenția mă uit la el și observ că are 3 mesaje noi de la un număr. Nu bag în seamă și mă apuc să spăl cănile din care am băut cafeaua.
Vine lângă mine cu un prosop înfășurat în jurul taliei, iar asta mă face să scap cana din mână.
— Ușor, și așa nu am multe, râde și încep să râd și eu.
— Arăți bine, mă mușc de buză.
— Nah, nu sunt cine știe ce.
— Pentru mine, ești, îi zâmbesc.
— Merg să mă schimb ca să mă duc la lucru.
— Bine, îi zic și continui să clătesc cana.
Revine imediat și își bagă pachetul de țigări, bricheta și telefonul în buzunar.
— Plec, vine și mă sărută pe frunte. Să ai grijă ce faci și dacă e ceva mă suni, ți-am dat numărul din nou, văd apelul și te sun în cea mai apropiată pauză.
— Bine, iubitule, spun și îl pup și eu pe obraz. Pa!
— Te iubesc, iubita mea! Să ai o zi frumoasă!
— Și tu la fel!
Se încalță cu tenișii lui, apoi aud ușa deschizându-se și închizându-se. Se pare că iar e o zi lungă.
Toată ziua nu fac decât să mă uit la un film pe telefon și să dorm după prânz, după ce am mâncat ceva de prin frigider.
Când mă trezesc văd că este ora patru de abia, așa că mă hotărăsc să mă mai uit la un film sau ceva, doar ca să treacă timpul. Deschid telefonul și observ că am primit un mesaj de la un număr pe care mi se pare că l-am mai văzut. Intru în mesagerie și văd niște poze care efectiv îmi taie respirația, iar la aceste poze este atașat și un mesaj:

,,Se pare că tu pretinzi că ești iubita lui, dar el mă are doar pe mine. Nu știu ce poveste de dragoste trăiți voi, dar clar că nu e a voastră, iar pozele astea dovedesc că Paul pe mine mă iubește."

Cum se poate? Cum mă poate trăda în asemenea hal Paul?
Țip, arunc cu telefonul și arunc obiectele ce erau pe măsuța de cafea. Cum a putut să sărute o altă fată? Pe mine mă săruta! De asta nu dorea să facă dragoste cu mine, fiindcă făcea... cu ea...!
Iau telefonul ce numerise pe covor și îl sun. Îl sun de mai multe ori, ca pe la un 16:20 mă sună el.
— Da, iubita, ce s-a întâmplat? Ești bine?
— Mai ai tupeul de a mă întreba dacă sunt bine? spun cu lacrimile în ochi.
— Iubita, nu înțeleg, ce ai? Ai plâns? Nu înțeleg nimic!
— Vino acasă și discutăm.
— Bine, dar ce s-a întâmplat?
— Discutăm acasă! îi răspund și închid telefonul.
Cam pe la un 19:00 apare și Paul acasă. Încă sunt foarte nervoasă pe el, doar a făcut cel mai urât lucru vreodată.
— Iubita, ce ai, azi am fost îngrijorat.
— Poți să-mi dai explicații pentru asta? îi arăt telefonul și se uită atent la ea.  Nu nega nimic! Se vede clar cum o săruți!
— Nu, am să-ți explic ceva, Ella.
— Ce să mai explici? Credeam că mă iubești! arunc telefonul și îl prind de tricou.
— Crezi și încă te iubesc!
— De asta nu doreai să facem dragoste. Tu deja ai făcut-o cu ea!
— Ella, nu mai spune asta. Cum poți să crezi asta? Eu nu am făcut-o cu tine fiindcă momentan nu sunt pregătit să-mi pierd virginitatea. Ok? îmi spune vizibil rușinat.
— Nu mai căuta scuze, îl împing.
— Proasta de Anna m-a sărutat și va plăti pentru tot.
— Deci tot pe ea dai vina. Ești un prost! Mare prost! Mai bine trăiam cu impresia că ești mort!
Instant îi văd expresia de pe chip. Izbucnește în lacrimi.
— Ești proastă să nu vezi cât de tare țin la tine. Prea proastă, zice cu lacrimi în ochi.
— Tu ești prost! Puteai pur și simplu să nu mă mai cauți. Știai că "murisem", iar tu imediat ți-ai tras-o pe alta lângă tine, nu? Știi ceva, eu plec, mă întorc să merg către ușă.
— Stai aici, mă prinde de mână. Rămâi aici, merg să dorm la Patrick, mă trage de pe hol. Sper doar să-ți dai seama că e doar o înscenare.
— Mâine dimineață oricum mă întorc acasă.
— Știu, dar măcar nu pleca fără să-ți dovedesc că nu e adevărat, mă imploră.
— Nu mai e cazul. Pozele dovedesc tot, îi arăt încă o dată. Părinții mei nu sunt de acord cu relația noastră, locuiesc în alt oraș, tu ai pe altcineva. Nu mai are rost.
— Ella, vorbești la nervi, nu spune asta, mă prinde mă mâini, dar mă feresc.
— Vreau să ne despărțim. Pentru faptul că tu ai făcut acest fapt, ne despărțim.
— Nu, cade în genunchi. Nu vreau! se prinde cu mâinile de păr. Nu vreau să te pierd și pe tine! Te rog, ascultă-mă, căci eu nu am nicio vină în toată povestea. Am fost fraierit!
— Paul, mi-am pierdut încrederea. Rămâi cu iubita ta Anna, căci eu nu mai am loc. Mâine la ora opt dimineața am tren către acasă. Nu mă mai căuta, uită de mine și de momentele noastre. Pleci tu sau plec eu?
— Plec eu, să știi că te iubesc și te voi iubi toată viața. Nu voi renunța vreodată la tine. Sper să-ți dai seama că tot ce se întâmplă în seara asta, e o greșeală și doar ai grijă de tine. Îți doresc tot binele din lume. La revedere, te iubesc!  mărturisește pentru ultima dată și pleacă plângând.
Odată ce aud ușa de la intrare trântindu-se încep să dau drumul lacrimilor. E prea dureros, dar a sărutat o altă fată și a îmbrățișat-o, iar eu nu merit asta.