Și-mi citiseră ochii odată: "dacă fericirea s-ar măsura în dor, aș fi extrem de fericită."
Și-mi simțeam versul citat, îl simțeam cu tot dorul amar, și atât de dulce era gustul amintirii tale, încât nici bătaia inimii nu mi-o mai simțeam, gandul și sufletu-mi fiind la tine.
Iar din ale mele gânduri goale, inima mi te schiță.
Și cu al tău chip tipărit în suflet, te-am sculptat din mine, ca să știu că mă porți pe buze, în ochi și suflet. Și te-am sculptat din propria-mi dragoste, pentru că vreau să te iubești, vreau să te iubești că să fiu imagine după chipul tău, doar că să mă iubești atât de mult.
Și când sculptura fu gata, am rupt o bucată din tine,
Și cu ea o tăietură mi-am desenat pe inimă, lăsând o rană adâncă,
Ca să fiu sigură că mă vei iubi profund.
Căci dacă fericirea s-ar măsura în dor, aș fi extrem de fericită.
