Cioc! Cioc!
Un zgomot infundat se aude de undeva din departare. Sau poate eu sunt departe. Stai, unicornule! Nu fugi!
-Fir-ar, a fost un vis! Mai avea putin si se transforma in pegas si ma ducea sa culeg stele!
-E nebuna? intreaba o voce care imi da fiori, din spatele usii.
-Putin, raspunde un glas cunoscut.
Ma incrunt, plescaind nervoasa.
-Hei, te-am auzit, Josh! tip, ridicandu-ma din pat.
Merg spre usa si ma impiedic de covorul alb, cazand pe podeaua rece din lemn.
-Au! Bun inceput de dimineata,imi spun doar pentru mine.
-Ești ok?
Ma ridic cu greu si spun:
-Mda, doar ca...ei, covorul nu ma place, ii zic si deschid usa, frecandu-ma la ochi cu podul palmei, in timp ce casc. Cand ma uit la persoanele din fata mea imi las brusc mana jos si inchid gura.
Si ma holbez. Si ma holbez. Si ma holbez din nou si din nou. La cine? La baiatul de langa Josh.
E tipul de aseara. Acum il pot vedea mult mai bine, fie ca privirea mea este incetosata de la somn. Este inalt, nu m-am inselat, imbracat in niste pantaloni negri mulati si un tricou albastru prin care ii ies muschii. Are parul saten, ridicat in sus si ochii albastri ca cerul noptii. Eu iubesc noaptea! Okay, am sunat ca o obsedata. Este suplu si plin de muschi, iar fata ii e perfecta, pometii inalti, buzele numai bune de...Dumnezeule, ce e cu mine?! Stai, si el ma priveste ciudat!
-Celeste? Celeste! Esti bine? intreaba Josh, fluturandu-si mana prin fata mea.
Clipesc des, confuza si realizez ca brunetul e pe aici.
-Um... scuze, ce ai zis? Eu ma gandeam la...faptul ca mi-ati distrus visul cu pegasul alb! ii informez si imi incrucisez bratele la piept.
-Pegas?! Celeste, te-ai lovit la cap atunci cand ai cazut?
-Esti un...ah! strig ridicand mainile in sus, frustrata. Deci, cu ce ocazie mi-ati intrerupt somnul? Am stat pana dimineata sa citesc cartea aia tampita, care de fapt a fost absolut geniala si vreau sa ma bag la somn iar.
-Ei bine, nu poti.
-De ce? Nu e o tabara militara!
Cel putin asa cred. Ai mei nu mi-au spus nimic de vreun regim militar. Doamne, sper ca nu au uitat sa imi spuna! Nu vreau sa fac incalzire de dimineata in zorii zilei si sa port pantaloni de camuflaj. Stai, ar trebui sa merg si sub sarma ghimpata si sa escaladez lucruri? Sper din tot sufletul ca nu, asa nu as avea timp sa citesc si nu as mai putea sa ma uit la cer noaptea, caci as fi mult prea obosita.
-Stii ca e unu dupa-amiaza, nu? ma intreaba satenul, cu un mic zambet in coltul gurii.
Clipesc surprinsa.
-Serios? Wow...Am ratat micul dejun! Hyacinth ma astepta, spun ca proasta cu voce tare.
-Despre asta voiam sa vorbim. Despre Hyacinth, ma informeaza baiatul.
-C-ce e cu ea?
Ma uit confuza si putin tematoare la ei, asteptand un raspuns.
-Ziceti odata! exclam dupa un minut de tacere. Nu am toata ziua la dispozitie.
Incep sa dau din picior nerabdatoare, asteptand un raspuns.
-I-am anuntat pe toti de dimineata, dar tu nu ai fost, deci...Hyacinth a disparut.
CITEȘTI
Tabăra Pry Hills
Hombres Lobo"Milioane de stele sclipesc pe boltă, parcă întrecându-se în frumuseţe. Una mai strălucitoare că alta şi totuşi nu este niciuna mai frumoasă ca cealaltă. Fiecare are ceva aparte, care te face să o priveşti timp îndelungat şi să reflectezi asupra vie...
