Tabăra Pry Hills

Capitolul 6

Un tunet ma face sa ma trezesc speriata din cosmarul cu Hyacinth pe care l-am avut. Ma sprijin in coate, respirand zgomotos. Picaturi de transpiratie mi se preling pe tample si ma las pe spate, cu un oftat lung. Nu este vina mea ca Cindy este in coma, eu am incercat sa o salvez, daca nu eram acolo era mai rau, imi tot repet, insa constiinta mea nu este de aceasi parere.

Ma dau jos din pat, fiori strabatandu-mi trupul la contactul talpilor cu podeaua rece ca gheata. Imi indrept spatele si casc, apoi trag draperiile in parti, observand cerul plumburiu si furtuna nemiloasa. Fulgere aurii brazdeaza cerul, urmate in de-aproape de alte tunete puternice. La un alt zgomot infiorator, pielea mi se face de gaina si hotarasc sa imi fac un dus fierbinte, menit sa ma dezmorteasca.

Imi perii dintii si rad cand imi amintesc intamplarea cu Aly de aseara. Ma inec cu pasta de dinti, apoi injur in barba si imi clatesc gura cu apa. Urasc pasta de dinti, dar e obligatorie. Revenind la Alyssa, am fost putin infricosata cand mi-a spus ca imi stie secretul, insa problema era ca nu stiam care era acela. Dupa evitarea intrebarilor lui Cole cu niste raspunsuri seci, blonda m-a luat de mana si m-a tarat pana in camera mea, apoi a gesticulat ca o nebuna -- adica exact ca mine -- spre tablourile aflate peste tot prin incapere. Se pare ca acesta era pentru ea marele meu secret. Timp de aproximativ o ora s-a holbat la fiecare panza colorata in parte, adresandu-mi tot felul de intrebari cum ar fi de ce pictez lupi. Sincerul meu raspuns a fost ca nu stiu. Mereu am fost fascinata de infatisarea acestor mamifere blanoase si faptul ca au o oarecare legatura cu luna. Nimic deosebit, insa Alyssa nu parea de aceasi parere, ceea ce mi s-a parut ciudat, insa am lasat-o asa, fara sa pun intrebari cum facea ea. Cu toate astea, intrebarile ei m-au facut sa constientizez ca mereu am un nod ciudat in gat cand pictez lupi si am un presentiment bizar, care uneori ma face sa plang, alteori sa rad. Oricum ar fi, pana acum credeam doar ca ei ma ajuta cel mai mult sa ma descarc.

Limbile ceasului de pe perete arata ora noua si cinci minute dimineata, deci nu am dormit prea mult, avand in vedere sperieturile pe care le-am tras datorita tunetelor succesive. Ma duc dupa paravanul din fata dulapului si ma schimb intr-o pereche de blugi bleu deschis spre alb si o bluza bleumarin din bumbac, cu un decolteu in forma de V. Imi infasor dupa gat o esarfa lunga, de aceasi culoare cu bluza, capetele fiind cusute intre ele si imi fac rapid un spic. Imi aplic mascara si un gloss transparent, apoi ma incalt cu cizmele in carouri albastre si negre din cauciuc si imi pun pe cap o pelerina de ploaie, luandu-mi in mana telefonul.

Cobor scarile in graba, apoi ies pe usa vilei, aceasta trantindu-se cu putere datorita vantului naprasnic, care ar putea sa ma ia pe sus. Cizmele mi se afunda in noroi la fiecare pas efectuat, in timp ce eu strang pelerina din ce in ce mai tare in jurul meu. Simt cum frigul imi patrunde in oase, fiori trecandu-mi prin corp, pe cand picaturi reci ca gheata imi ating fata si pantalonii mi se uda mai rau cu fiecare secunda trecuta. Incep sa tremur si imi ridic privirea de la sol, alergand pana la sala de mese. Vantul aprig imi biciuie pielea prin haine, iar cand ma strecor in incaperea plina cu adolescenti ma proptesc de cel mai apropiat perete, straduindu-ma sa imi calmez bataile inimii. Toti cei aflati aici mananca linistiti, ca si cum afara nu ar fi o furtuna asemanatoare cu o apocalipsa. Imi dau jos pelerina si o agat in cel mai apropiat cuier, apoi imi dau cateva suvite de par dupa ureche si ma indrept spre bufetul suedez, de unde imi aleg o omleta cu sunca si ciuperci, o salata de rosii si un suc de portocale. Cu tava in maini, inaintez spre masa la care prietenii mei infuleca precum oamenii din Africa niste chifle umplute cu Dumnezeu stie ce. Ma asez pe banca, in fata lui Casper si in dreapta verei sale.

--- Neata! Afara parca e Apocalipsa, chicotesc si imi las tava pe masa cu un POC.

Ambii ma privesc oarecum ciudat, iar eu ma incrunt usor.

--- Ce ai facut ieri? Am fost ingrijorati, ma informeaza Casper si realizez ca nu am mai vorbit cu ei de la batalia cu Nutella. Am crezut ca te-ai suparat din cauza lui Annie. Sincer, te inteleg perfect, fiindca uneori e diavolul in persoana, adauga Casper razand.