💜𝘼 second 𝙘𝙝𝙖𝙣𝙘𝙚🗻 | 𝙑.Kook♡| finalizată

19🗻-Finalul

"Tati? El e tati Tae? " Întreabă confuz cel mic.

"Da SehLee, el e Taehyung, nu mergi să îți îmbrățișezi tatăl? " Întreaba Jungguk zâmbind cu gură până la urechi iar cel mic face în tocmai sărind la picioarele lui Taehyung care era pur și simplu confuz și derutat.

"Unde suntem? Cum sunteți aici? Ce s-a întâmplat? "

"Ugh, TaeTae, atâta timp cât suntem împreună toți trei ce contează unde suntem și cum? "

"Jungguk, eu sunt mort, lucrurile astea sunt în imaginația mea? Nu are cum să fiți aici cu mine, nu puteți fi aici cu mine, trebuie să trăiți, să fiți fericiți, aveți multe de făcut și eu am multe de privit. De ce nu trăiți? " Spune rapid Taehyung începând să plângă.

"Vom trăi toți 3 la fel de bine ca până acum, putem trai frumos unde vrem fără ca oameni de aici să ne poată sta în cale, vom fi doar noi 3 , ce poate fi mai frumos de atât? "

"Kookie...îmi pare rău. " Adaugă Tae simțindu-se vinovat pentru tot ce se întâmplă.

"Și mie, ar fi trebuit să am mai mare grijă de tine, de SehLee și de mine ca să putem trai toți fericiți, acum avem o a doua șansă, să fim bine, în regulă? Nu mai plânge degeaba, nu merită lacrimile tale, totul va fi bine, vom rezolva totul împreună și vom fi în sfârșit fericiți." Îl încurajează Jungguk îmbrățișându-i acum și pe Tae și pe băiețel.

"Tati, tati Tae e un plângăcios exact cum mi-ai spus. " Spune SehLee vesel.

"Da, așa e. " Aproba Jungguk fără să rupă îmbrățișarea.

______________________________________

Jungguk și SehLee au murit în seara în care Taehyung urma să meargă să părăsească aceasta lume. Au murit într-un accident de mașină împreună și cu șoferul și soția șoferului din cealaltă mașină. Sufletele lui Jungguk și SehLee au mers direct la Taehyung după moarte asta împiedicându-l pe băiat să mai poată pleca. Lucrurile s-au sincronizat la fix și s-au aranjat în așa fel în cât cei 3 să fie fericiți și după moarte poate mai mult decât au reușit să fie pe parcursul vieții. Au reușit să își primească cea de-a doua șansă și au de gând să aibă grijă de lucrurile de acum.

Ori ce greșeală se va plăti și va aduce consecințe dar de fiecare dată vei avea ocazia să primești o a doua șansă așa că trăiește viața din plin lucrurile se rezolvă de la sine.

Poveștile tuturor vor avea final fericit.

Sfârșit   

______________________________________

Și cam asta a fost cartea, nu e cine știe ce dar am avut nevoie de un loc în care se îmi pun toate sentimentele iar ăsta a fost cel mai bun mod în care am putut face asta, chair dacă în anumite situații nu m-am putut exprima în cuvinte și nu a ieșit cine știe ce lucru eu cel mult am simțit din plin toată povestea asta când am scris-o.

Finalul e unul sec dar din punctul meu de vedere potrivit în de-ajuns. Aș fi vrut ca cartea să fie una mai lungă și poate aș mai fi avut lucruri de spus dar am simți că mă îndrept spre ceva ce nu mai are deja sens și legătură cu cartea așa că am șters cele 5 capitole și am scris asta.

Nu a ieșit perfect dar este finalul sec și lipsit de lucruri speciale pe care poveștile tuturor îl vor avea.

Sunt mândră de cartea asta și de ce am reusit să fac deși pe parcurs aveam o grămadă de îndoieli legat de sensul adevarat al povești.

Mulțumesc pentru susținere, ochișori și voturi și cred că cam asta e tot ce am avut de spus. Vă aștept la celelate două cărți la care scriu acum cu activitate și sugestii ca și la aceasta și pe acolo sau măcar în viitor la noile cărți pentru că am deja planuri.

Sper să fie totul bine în viețile fiecărui din voi, aveți grija de voi, viața și sănătatea voastră și fiți fericiți.

Ne vedem pe viitor! ✌💜🧝🏻‍♀️

Citiți asta vă rog  : 

+Adaug asta la peste o lună aproape două de la finalizarea cărți, m-am întors ieri pe aici am citit toată povestea, cred că voi edita curând ultimul capitol, e plictisitor, dar nu ăsta e motivul pentru care sunt aici. Vreau să clarific un lucru pe care acum realizez că nu l-am clarificat niciodata. Oameni în verde de care se ferea Taehyung erau în imaginația lui iar asta se datora schizofreniei, boală care dacă nu știți afectează psihicul, Taehyung nu a spus nimănui înafara mamei lui că suferă de acea boală și nici acesteia nu i-a spus de stadiul în care se află și de cât de grav progresa.

El a murit în urma unei crize de pshizofreie care i-a provocat un atac de panică care a dus la un strop cardio respirator. Mai pe înțelesul tuturor de la frica din imaginația lui s-a speriat așa de tare în cât inima lui s-a oprit. Jungguk se învinovățea că nu lua inițiativă în a găsi răspunsuri când vedea că lui Taehyung îi e frică de ceva ireal iar Taehyung se învinovățea că nu le-a spus și celorlalți ca să poată primi ajutor...

Cam asta e treaba în cazul în care nu ați dedus-o deja de pe parcursul cărți...✊💜