Acesta este volumul 3 din renumita mea serie ;)
Un baiat ce nu a vazut niciodata lumea din a fara pădurii cauta răspunsuri la miliardele sale de intrebari.
V-a avea o multime de pericole de atraversat pentru a descoperii cine este el cu adevarat.
Ben: Julian, marș frumos si strange astea ca te atârn de un copac cu capu-n jos.
Julian: Pff, ok ok acum.
O alta zi normala cu unchii mei si prietenii lor. Dupa ce curăț merg in monotona mea camera. Un pat, o noptiera, un dulap, cateva postere pe pereti si intr-un colț chitara primita cadou de ziua mea la 14 ani. Inca incerc sa cant la ea dar nu sunt prea bun.
Locuiesc in cabana asta de cand m-am nascut. Se afla in padure, din care n-am iesit efectiv niciodata. Am vazut doar locuințe de la marginea padurii. Nu am prieteni avand in vedere ca nu ies din padure. La scoala n-am fost niciodata, ce am avut de invatat m-au invatat unchii miei sau am invatat de pe internet.
Stiu ca pare cam trist, dar sunt ok cu asta. Mai ales ca pot asculta muzica cat de tare vreau, cel putin cat nu-i deranjeaza pe unchi. Totusi sunt des plecati deci nu ma preocupa volumul muzicii.
Din cate am inteles eu as fi o "fantoma" pentru societate. Nu cred ca am vre-un certificat de nastere, nici nu cred ca m-am nascut intr-un spital. Am multe intrebari despre lucrurile astea dar unchii nu vor sa-mi raspunda, nici macar Tim sau Brian. Deja m-am obisnuit cu secretele lor. Nu am chef de cearta deci de obicei nu insist.
Imi iau ghiozdanul si chitara cu mine dupa ies din camera.
Julian: Merg sa fac o plimbare, nu ma asteptati!
Toby: Ok doar nu te afunda prea tare in padure!
Julian: Okkkkk!
Ies pe usa si trag o mare gura de aer. Ma plimb uitandu-ma doar la coama copacilor. Cateva raze de soare treceau printre frunze. Dupa ceva mers ma asez la poalele unui copac si incep sa exersez putin la chitara si incep sa cant.
Julian:... Nariyamanu ai o sakebu yo Subete o daite koko ni irun da Hikari wa soko ni aru yo Yuzurenai omoi o kakete Kibo no hate o boku wa ikiru yo Yume ni tsunaida kimi to...
De cand am inceput sa ma uit la anime m-am apucat sa invat japoneza. Nu stiu daca imi v-a fi vreodata de ajutor dar imi place.
Natura e asa frumoasa.. Ciripitul pasarilor, vantul pin crengile copacilor, linistea..
???: AAAAAAAAAAAHHHHHHH!!!!
..tipatul unei persoane- TIPATUL UNEI PERSOANE?!
Fug spre sursa sunetului cat de repede pot, ajungand sa vad cea mai oribila priveliste.
O fata cu burta sfâșiată, organele imprastiate peste tot intr-o mare baltă de sange. Fata avea ochii deschisi, lipsiti de viață. Langa ea era un baiat intr-un hanorac negru cu gluga pusa in cap ce avea unul dintre rinichii fetei in mana, pe jumatate mancat. Cand se intoarce spre mine reusesc sa-i vad chipul. Era extrem de palid, nu avea deloc o culoare omeneasca si nu avea ochi. In locul acestora se afla un lichid negru ca smoala. Dintii lui erau ascutiti. Langa el era o masca albastra fara gura si in partea ochilor murdar de aceeasi substanță. Era complet murdar de sangele fetei.
In acel moment incep sa fug in partea opusa cum n-am mai fugit niciodata in toata viata mea. Fug si tot fug dar energia mea se ducea.
Era deja destul de departe asa ca ma opresc in spatele unu-i copac. Iau niste țărână si mi-o intind pe piele petru ami ascunde mirosul.
Avand in vedere ca e orb probabil are restul simturilor extrem de dezvoltate.
Ma grabesc si ma catar in copac, cat de sus puteam. Simt cum se aproprie. Imi tineam respiratia si puteam auzii cat de tare imi batea inima. Acesta ajunge sub copacul in care ma aflam, incercand sa-mi dea de urma.
???: Deci vrei sa te joci huh?
Vocea lui groasa imi daduse fiori pe sira spinarii. Nu ma miscam nici un centimetru si ma rugam sa plece cat mai repede.
Creatura se apleaca si ia un pumn de țărâna, dupa o miroase. Scoate un chicot, ceea ce il face si mai infiorator.
???: Sa inteleg ca stii sa te ascunzi. Tsk.. Si mie care imi era inca foame..
*liniste*
???: Avand in vedere ca ma poti auzii baiete, asculta aici. Iti voi da 10 secunde de avans sa fugi.. Si sa stii, sunt chiar foarte ingaduitor cu tine.
Imi tineam chitara strans la piept asteptand ca el sa inceapa numaratoarea.
???:.... 1......2......3-
In acel moment sar din copac peste el. Ma ridic cat se poate de rapid si o iau la fuga in directia cabanei mele. Nu aud creatura in spatele meu, deci probabil mi-a pierdut urma dinou. Fug pana ajung la cabana. Intru si incui usa cu cheie si lacat.
Unchiul Ben se uita la mine ca la felul 14 in timp ce gafaiam zgomotos. Acesta se gandeste sa imi puna cea mai "inteligenta" intrebare de pe pamant cu un ton destul de calm.
