Tu ești scopul meu

Lanțul gândirii

V-ati luat cafelele si ati plecat. Cum s-a inchis usa am inceput sa simt cum incaperea a devenit mai rece si mai lipsita de viata. Ma intreb daca mai simte si altcineva de aici asta. Tu te-ai simtit vreodata asa, Alma?

Eu ma simt asa de cateva saptamani de cand vin aici. Sa fiu sincer, nici nu imi place cafeaua de la Tucano. E genul de local unde vin studentii si tinerii sa comande o bautura care mimeaza cafeaua, dar in realitate nu e altceva decat o farsa ieftina care ii face sa se simta mai stapani pe ei, ca si cum apartin generatiei asteia. Am gresit mai devreme cand am folosit cuvantul "ieftina". Cafeaua de la Tucano este foarte, foarte scumpa.

Sa platesti ~20 lei pentru o cafea care in realitate contine 7% cafeina, 82% lapte si restul sunt diferite siropuri si indulcitori folositi in sucurile pentru copii mi se pare o prostie. Dar omul ar plati si mai mult si ar face eforturi si mai mari ca sa se simta bine macar pentru un moment, un moment care ii da un scop.

Si asta esti si tu acum pentru mine, Alma. Imi dai un scop. Vin in fiecare saptamana aici ca sa aflu mai multe despre tine si sa obtin toate informatiile necesare pentru planul pe care-l construiesc. Beau cafeaua asta oribila si imi cheltuiesc banii doar ca sa te vad. Cati barbati ar face asta pentru tine, Alma?

Numele tau l-am auzit chiar in prima zi in care am venit aici. Intrasem sa-l vad pe prietenul meu Dan, care lucreaza ca barista aici, si atunci te-am vazut.

Erai la masa cu prietenele tale si erai cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o pana atunci. Tu nu ma vedeai, si de fapt pareai foarte distrasa de la tot ce se vorbeste. Parea ca te uiti prin ele si ca gandul ti-e in alta parte. La ce te gandeai atunci? Voiai cumva o scapare, cineva care sa vina sa te traga de acolo si sa te salveze?

Amica ta, Roxana, cea blonda, iti rosteste numele foarte des. Cealalta prietena, al carei nume nu-l stiu, nu vorbeste prea mult. In general sta pe telefon cand e la masa cu voi. Mi-ar placea sa imi rostesti si mie numele cum ti-l rosteste Roxana. Numele meu...

- Andrei, ce faci ma, esti de ore bune aici si nu ti-ai baut nici cafeaua.

Ma uit in sus si il vad pe Dan, care probabil venise sa faca "small talk" - adica o conversatie insignifianta, fara un scop, dar care e o conditie necesara in societate pentru a forma conexiuni. Pana sa ii raspund a si continuat.

- Stii, pentru cineva care mereu insulta cafeaua de aici si imi zice constant ca nu facem nimic ca lumea, vii destul de des sa o bei aici. Chiar in fiecare saptamana. Ai zice ca nici macar nu vii pentru cafea.

M-am uitat putin speriat. Si-a dat seama? Ce-i drept mi-am facut calculele destul de prost saptamana asta. Alma trebuia sa intre in cafenea undeva intre 9:40 si 10:00, dar astazi pentru un motiv sau altul a ajuns la 12:45. Deci am stat peste 3h asteptand-o.

- E efectul Tucano, frate. Nu e doar despre cafea, iti amintesti? E atmosfera pe care o creeaza cafeaua.

Ii zic asta pentru ca mi-am amintit ca asta a fost "motivul" lui pentru care s-a angajat aici.

- Stiam ca o sa te prinda si pe tine. Poate renunti la jobul ala freelancing de scris articole mondene de 2 bani si vii aici. Sa faci ceva real.

Aici avea dreptate. Ma rog, aproape dreptate. Jobul meu pentru revista Bravo este stupid si injositor. Trebuie sa urmaresc vedete de aproape, sa le fotografiez si sa public articole despre ele. Se plateste foarte bine si am nevoie de bani pentru chiria din Bucuresti. Si nu stiu de ce, dar ma pricep foarte bine la jobul asta. Dar sa nu-mi zica mie Dan ca el face ceva real. Vinde "lapte si miere" oamenilor, la propriu, la un pret extrem de ridicat si incorect.

- Mda, ai dreptate, o sa ma gandesc la propunerea ta. Oricum, eu am plecat, trebuie sa ajung acasa.

- Pleci acasa sa te pregatesti, pentru ca diseara mergem la petrecere, da?

- Scuze frate, dar nu am cum. Sunt in urma rau cu munca. Hai noroc.

- Treaba ta...

Spun eu in timp ce ma indepartez de el, iar el incepe sa stranga masa.

- E pacat ca ratezi sansa sa scorezi niste artiste, pline de talente ascunse.

Ma opresc. Ma intorc spre el.

- Artiste?

- Da, frate, te-am captivat, nu-i asa? Sunt studentele de la arte de vizavi, e petrecerea facultatii. N-ai cum sa le ratezi cand mai vin pe aici.

Aici are dreptate. N-am cum sa te ratez de fiecare data cand intri in cafenea. Si n-am cum sa te ratez nici la petrecerea asta, Alma.