Tu ești scopul meu

Sub așternuturi e adevăr

Ma trezesc si ma uit in jur. Este o camera destul de mica, cu o masa, un scaun, o fereastra si 2 paturi. Arata precum o debara transformata intr-un spatiu de locuit la limita suportabilitatii. Nu imi plac spatiile mici. Ma fac sa ma simt lipsit de putere, ca si cum nu am control si nu pot sa ma misc. Urasc sa ma simt asa, si devin altfel cand se intampla.

Ma uit in stanga mea si o vad pe Larisa care inca dormea linistita. Chiar si dezbracata, reuseste sa-si pastreze un aer cuminte, aproape pur... cel putin cand doarme. Este ca si cand acum esti tu cea reala, Larisa. Nu ai cum sa te mai ascunzi dupa masca aceea pe care o porti zilnic, nu mai poti sa vorbesti ca sa-ti ascunzi imperfectiunile, nu poti decat sa stai nemiscata si sa fii privita, in toata vulnerabilitatea ta.

Ma las usor spre ea si vreau sa ii ating parul... dar ma opresc. Nu. Nu ea este cea pe care o caut. Alma este scopul meu, nu Larisa.

Ma ridic din pat si incep sa ma uit dupa chiloti si restul hainelor. Le vad aruncate prin camera asa ca incep sa le adun. Trebuie sa ies incet de aici, din camera Larisei, ca sa nu o trezesc. Din fericire, jobul m-a invatat sa ma misc fara sa creez vreun zgomot. Sau poate stiam asta de dinainte, nu stiu. Ma imbrac, deschid usa si plec.

Merg pe hol si ma gandesc la noaptea trecuta... cand te-am vazut prima oara, Alma. Ochii iti straluceau, desi te uitai timida la mine si evitai contactul direct pe cat de mult posibil. Simteam ca ma vezi, ca stii ca exist, si ca ma aflu in fata ta. Oare puteai vedea cat sunt de speriat? Sau cat de indragostit sunt de tine? Nu vreau sa ma gandesc la acele 2 cuvinte. Nu pentru ca nu le simt, ci pentru ca as vrea sa ti le spun in realitate, ca sa ma poti auzi. Si sa mi le spui apoi si tu inapoi, pentru ca asta vei simti si tu. Iar apoi sa traim fericiti. Pentru asta trebuie sa ma intalnesc din nou cu tine. Iar de data asta nu stiu cum o voi face, pentru ca simt ca nu mai am rabdare pana joi, cand vei veni in cafeneaua ta preferata, Tucano. Poate te vei intalni cu Larisa. Dar in alta parte, pentru ca pe ea nu am vazut-o niciodata in Tucano. Larisa este prietena ta si totodata fata cu care m-am culcat aseara. Larisa...

Ma opresc. Ma intorc in camera si o trezesc usor pe Larisa, cu un pupic pe frunte.

- Buna dimineata! M-am imbracat ca sa ma duc sa-ti aduc o cafea. Cum o preferi?