„Sunt doar un suflet hoinar ce umbla lin in față."
„Sunt demonul ce te vânează pe tine drept răzbunare pentru ce mi-ai făcut".
„Sunt acea fată inocentă care ți-a fost la picioare cândva si îți ascultă toate comenzile. "
„Sunt cea de care...
Scriu pe o foaie mică și ruptă pentru că am un suflet mic si rupt. Scriu și picături mici și sărate se extrag în jos de pe obraji mei spre foaia goală ce încă așteaptă să fie mâzgălită cu o poveste magică.
Lacrimi pline de sânge și suferință se aștern pe coala din fața mea care acum este udă, colorata și sărată. Cât mi-aș dori să dau timpul înapoi, să am încă o clipă in care să-ți privesc și analizez trăsăturile rafinate pe care le consideram sfinte cândva.
Acum stau și îmi ascund durerea și plansetele de ei, îmi înec amarul in foaia din fața mea povestindu-i despre mine si de ce sunt trista. Parca începând să ma înțeleagă si să-mi spună ca si ea a fost o viață, un suflet abandonat si ucis de cruzi oameni care n-au inimă. Povestindu-mi că a fost un copac vesel ce se înțelegea cu toată lumea din acea pădure pe care o considera Dumbrava fericiri.
Acum stă și plânge lângă mine, iar eu mă ascund de cei care au ucis-o pentru a nu le arata ca sunt o verigă slabă.
Aceștia sunt oameni, se bucură ca am ajuns să mă ascund și de necazul altuia. Dar prefer să stau într-un colț retrasă și ferită de ceilalți, prefer să ma izolez si să-mi petrec zilele singură. Încep să-mi închid ochii să las lacrimi mici ca picăturiile de ploaie să ma afunde și mai rău.
Ca si cum aș fi într-o cadă plină cu apă si mă scufund. Ma scufund adânc dar nu in apa ci în aer.
Aerul îmi îmbrățișează corpul, este un vânt rece ce vine cu putere spre mine și ma învăluie pe lumea cealaltă.
Ma afund si scufund in același timp in gol, sunt într-un declin neprevăzut de mine. Iar asta mă face să-mi doresc liniște, ci sa nu sper la ea.
Pentru ca știam ca dacă speram la liniștite nu puteam să o am, asta mi-a fost o lecție de viață de multe ori.
Am căzut in aer, într-o căzătură liberă și tu ma priveai liniștit, parca fără nicio expresie pe față. Mă priveai de sus, iar eu zburam cu ochii închiși fericită că am să scap.
In acel moment am realizat amândoi că drumurile noastre trebuie despărțite, tu pe calea ta si eu pe a mea, nimic în plus. Din nou am avut un moment de conștientizare si am înțeles faptul că n-am fost prieteni, îndrăgostiți sau inamici de temut, dar am fost două ființe străine cu regrete și care se înecau în propriul lor sânge spumant de înger.
Niște ființe ce s-au intersectat pentru scopurile lor malefice. Eu am căzut liber și nepremeditat, tu te-ai lovit de atâtea ori încât ai pierit. Și așa am pierit amândoi pe meleaguriile vietii şi auzind cum ne cântă o melodie jucăușă feste si ne lua prin surprindere cu cruzimea ei.
După ce terminasem de povestit săracului copac care acum era o foaie plină de râurile literelor ce făceau cuvintele să aibă un rost in lumea asta si tot plină cu un ocean de lacrimi care venea din partea mea, m-am uitat spre ferestra.
Am văzut soarele cum îmi bătea în geam cu razele lui luminoase. M-am uitat la el cât de fericit este si l-am întrebat :
Acum ești fericit? Ai reușit să te reintalnesti cu cerul, te-ai împăcat cu el? Plus că ai făcut un pact cu luna care a fost de acord să împartă cu tine, acum înțeleg de ce cerul este întunecos noaptea și luminos ziua. Ca drept dovadă copiii tăi sunt nori și copiii lunei sunt stelele ce luminează calea pământenilor ca sa nu fie întunecoasă.
Amândoi domniți in momente diferite, dar când o faceți nu lăsați nicun strop de venin si otravă să va spulbere. In fața pământenilor știți bine sa va ascundeți suferința ce o duceți zi de zi si noapte de nopate. Va odihniți in tihnă, iar durerea atunci se varsă prin ploii si tunete grele de conceput. Asta am de gând să fac si eu să sufăr alături de voi.
Cad din nou, parcă simțind cum am făcut contact cu pământul rece și fioros ce ma aștepta acum mult timp. Regret să-mi iau rămas bun de la tine. Regret să-mi iau rămas bun de la Terra si de la Iadul in care m-am născut, asa sunt eu egoista si orgolioasa nu ma pot despărți ușor de unele persoane.
Mai ales de tine nu mă pot despărți ușor, nu-mi place când trebuie să-mi iau adio, ci doar când mă revăd. De asta am să-ți spun aceste cuvinte ce mă dor mai tare pe mine decât pe tine.
Iadul din păcate pentru tine te vrea sa te manipuleze si sa te manevreze la fel ca pe mine. Ne vedem acolo, nu ți-am povestit că acolo există și ruiniile iubiri in care putem să ne varsăm alaiul drastic ce se chinuie in interiorul nostru până la sfârșit.
Adio, rămâi cu bine! Îti doresc numai bine!
Semnat, straina ce ți-a intrat ca un ghimpe in inima!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
