CODEX CHRISTI

Capitolul III Alegerea

Trecuse deja cateva luni de zile de cand Augustin ducea o viata linistita in micutul orasel natal, Tagaste. Isi lasase deoparte grijile ce ii framantase mintea si ce ii tulburase sufletul in ultimul timp pana sa vina inapoi acasa.

- Bun noroc, bunule Augustin, se auzi deodata o voce asurzitoare, cum de te- ai intors inapoi in leaganul copilariei tale?

- Bine te- am gasit, iubite Sallustius, raspunse cu bucurie Augustin, cum iti mai merge? Si zicand aceasta se intoarna catre hangiu si zise:

- Hangiule, mai adu la masa doua ulcice cu vin!

- De indata, jupâne, raspunse acesta intircandu- se cu comanda ceruta la masa celor doi.

- Bun noroc, frate Sallustius, e o mare bucurie sa te revad.

- Acelasi simtamant ti- l port si eu iubite camarad, completa cel din urma. Am sa iti propun ceva, daca vei accepta, continua pe un ton mieros Sallustius, vino diseara la anurg sa te prezint ordinului sun care fac parte de ceva timp.Nu putem discuta aici prea multe, e prea periculos.Si zicand vorbele acestea se ridica pe cal si pleca degraba suierand:

- Ramane cum am vorbit...prietene.

Augustin cazuse pe ganduri de vorbele vechiului sau amic si se gandi daca sa se duca sau nu la punctul stabilit.Era oare o intrevedere cu fostii sai confrati din copilarie sau acestia puneau la cale vreo uneltire primejdioasa impotriva stapanitorilor romani? Avea sa se convinga in scurt timp.

Un vant racaros se asternu peste dealurile stancoase din imprejurimi.Cerul era de un rosu sangeriu iar soarele cobora agale ib asfintit.Calare pe cal, Augustin vazu de departe semnul ce i se facea cu torta din fata unei pesteri ascunse sub coline.

Ajuns inlauntru, in fata sa se iveau o ceata de barbati si femei sa fi fost cam 30 la numar. Din mijlocul lor rasari un batran insotit in dreapta de Sallustius si in stanga de o misterioasa femeie tanara.Aceasta din urma ii intinde mana si- l pofti pe strain in mijlocul lor.

Augustin ramase pret de cateva secunde fernecat de ochii verzi ai fetei, de chipul sau angelic de o frumusete rapitoare.Pentru un scurt timp, imaginea feței ei ii aminti de chipul misteriaului inger din revelatia pe care acesta o avusese atunci cand cazu ranit in batalia cu maurii cu ceva timp in urma.

-Indrazneste tinere cutezator inauntru.Numele meu este Emilia, al tau care e? intreba divina prezenta din fata tanarului.

- Augustin, ingana acesta, sunt incantat sa te cunosc, continua acesta.

Avu loc un schimb de conversatii diverse intre toti membrii acestui ordin obscur si Augustin.Pe scurt, tanarul fu initiat in tainele unei ideologii noi pentru meleagurile acestea, intr- o gandiee orientala totusi veche de milenii.

Aceasta gandire ascundea tainele originii binelui si a raului in lume, a ceea ce e drept si nedrept, a luminii si a intunericului, a binelui si a raului in lume.

Religia aceasta se numeste maniheism, iar cel ce i cunoaste poate distinge intotdeauna binele de rau si cunoaste in cele din urma adevarul.

Lunile de maniheism in care se aruncase Augustin treceau cu usurinta iar anii aproape neobservati. De la acea obscura intalnire a lui Augustin cu maniheistii acesta deveni unul de-al lor si in cele din urna, datorita calitatilor sale de lider de netagaduit, cel mai bun dintre ei.Cu toate acestea cautarea divinitatii si a divinului din el Augustin le facea cu armele vechi ale gandirii platonice, iar aceste arme proveneau di filosofie si nu din religia in sine.

Deseori, in ultimul timp Augustin intra in dispute cu membrii comunitatii maniheene si nu numai cu acestia, ci si cu diversi filosofi si ganditori ai timpului sau.Orgoliul sau nu era nici pe departe satisfacut iar aceasta religie i se paru ca fiind la capat de drum si depasita, neoferindu-i raspunsuri la problemele existentialiste:"Cine sun eu?", "De unde vin?", " Cine e Creatorul meu?", "Care e scopul meu in lume?", "Care e esenta divinitatii si care e planul acesteia cu lumea intreaga?"etc.Astfel de intrebari continuau in mintea lui Augustin la nesfarsit, iar intrebarile lui in loc sa le ofere raspunsuri acceptabile nasteau noi intrebari.

Singura sa alinare in astfel de imprejurari era acea tanara frumoasa de la intalnirea ce i- schimbat viata: Emilia.

Augustin se indragosti pe loc de frumusetea ei, de gingasia si sudletul Emiliei.Se casatori cu ea, dar nu crestineste, nu legal.Cei doi traiau in pacat iar Monica, mama lui Augustin nu vedea cu ochi buni relatia lor in fata dumnezeului ei crestin.Pe acest motiv, femeia era deseori intristata iar fiul ei se indeparta de sfaturile si protectia ei calauzitoare pana atunci pentru Augustin.

Din rodul dragostei celor doi iubiti se nascu micutul Amulius, fiul nelegitin al lui Augustin. Timpul trecea cu usurinta iar Augustin devenise un spirit cunoscut in tara sa iar faima acestuia crescuse si oeste hotare datorita argumentelor sale ferme cu care combatea diferite religii ale epocii si mai cu seama neintelesul curent crestin adus in Imperiul ronan de catre acek ofiter al Romei, Saul din Tars, care se convertise prin minune si din asupritor de evrei magdalenieni si nazarieni devenise un sfant al noului curent,initiat chiar de catre el: crestinismul.

Acest personaj era acum un sfant, poate cel mai cunoscut si mai mare dintre apostolii lui Iisus, insusi Sf.Ap.Pavel.

Revenind la problemele noastre, Augustin era chemat in inima Imperiului roman, in peninsula italica, la Mediolanum (Milano), pentru a-i cunoaste pe acesti crestini, deveniti foarte numerosi la acea vreme.

Era ultima noapte pe care Augustin o mai petrecea alaturi de familia sa, insa el nici nu banuia acest lucru.Dar intuitia sa ii spuse ca in aceasta seara dinaintea calatoriei sale trebuia sa fie mai atent in iubire cu frumoasa Emilia, mai patimas.

Bause cateva ulcele cu vin pelopones si mintea sa deveni tulbure si incalzita de flacarile pasiunii.Emilia il primise blajina si iubitoare alaturi de ea. Mainile lui Augustin o atingeau placut pe sub lunga rochie dantelata.Gemetele ei erau usoare si pasionale iar iubitul ei o patrundea vartis dar cu iubire si compasiune.
Dupa un timp, cazura amandoi multumiti de placerea ce le-o produsese iubirea lor.
Mintea lui Augustin se limpezi si sufletul sau se impaca cu sine insusi. Dis-de-dimineata, inhama calul si dupa ce isi saruta iubita si fiul fara sa ii trezeasca din somn, ii parasi pentru ultima data, nemaivazandu-i niciodata de atunci.

*Astept parerile voastre in cazul in care ati citit aceste 3 parti. Cartea e de abia la inceput si promit sa aduc mai multa aventura si suspans in povestire.Va multumesc!