Ankora,un regat prosper,renumit pentru bogățiile sale și care se poate mândri cu cea mai bună tactică de lupta și apărare. Sute de ani niciun alt regat nu a reușit să se ridice muacar la un sfert din ceea ce era stăpânit de familia Derian si nimeni nu a îndrăznit vreodata să atace ceva ce se afla sub protectia blazonului trandafirului rosu.
Totul era perfect nici macar talharii nu indrazneau să cauzeze probleme,regele Derian Bertoldo Ricardo asigurând siguranță poporului.Întradevar era un rege măreț,calm și înțelept,cu o minte ageră și curajul unui leu,adorat,iubit,ba chiar idolatrizat de poporul său,regele avea cu ce să se mandreasca.
Desi la exterior părea mai rece decât cristalele lunii din peștera Calistey la interior era un romantic incurabil si un familist convins,casatorit din dragoste,cea mai mare mândrie a lui nu era împărăția infloritoare, deși ținea nespus de mult la sătenii si nobili săi,nu, cea mai mare mândrie a regelui era regina împreună cu cele trei prințese ce aduceau bucurie oricui le întâlnea.
Însă curând lucrurile aveau să ia o întorsătură drastică la urma urmei până si cele mai frumoase vise se pot transforma intr-un cosmar.
Ca si conducator a unui asemenea regat este inevitabil să nu ai și dusmani,nu toti au inima buna a lui Bertoldo iar prin sufletul rivalilor săi curgea veninul invidiei si al geloziei,gloria coducatorului era răspândită in toate colțurile lumii și deși era un luptător desăvârșit, mânuind sabia cu măiestrie și trecând prin antrenamente asidue încă de la varsta de patru ani Bertoldo este pierdut când viața celor mai importante persoane,pentru el,este amenințată.
I-a jurat Amirei că își va da și viata pentru a le ști pe ele si poporul in siguranță "Mai bine morți dar liberi decât în viața și subjugați" după asta s-au ghidat locuitorii Ankorei mii de ani iar Ricardo nu avea de gând sa dea înapoi, și-a ținut jurământul nici măcar aliate cele unsprezece regate dușmane nu au putut face față furiei nestăpânite a conducătorului cu sabia magică înmânată din generație in generație ce cu vitejie și-a condus poporul spre victorie.
A câștigat, însă la scurt timp bravul erou și-a dat ultima suflare,ranile adânci si o otravă puternică combinată cu veninul letal a unui axaxtra venindu-i in ce din urma de hac.Așa a început declinul, pământul s-a cutremurat când Soarele regatului s-a stins,Luna a preluat indaroriile în totalitate fortificând regatul însă fără regele ei regina și-a pierdut lumina.
Totul parea fără speranță pentru regatul de luptatori când doua dintre stele au plecat la rândul lor din regat, deși traiul rămăsese la fel de bun pierderea regelui le-a adus multă nefericire tuturor umbrind astfel toata frumusețea, însă mai exista o speranță,lumina mezinei stalucea destul cât sa compenseze pierderea și in curand fostul conducator avea să fie eclipsat de viitoarea conducatoare deoarece in urma sa s-a creat o supernova ce strălucea mai tare decât toata galaxia.