Misterele Vietii

Aproapeee, aproape...

    Filmul era pe sfarsite,fiind din ce in ce mai interesant.Era despre vampiri.Dupa tot ce aflasem despre ei ,ma intrebam daca ei chiar exista?

    Atentia ne-a fost atrasa apoi de un zgomot de pasi,se auzea din ce in ce mai aproape ,fiind prinsa in film de mai bine de doua ore uitasem complet ca tata nu era acasa.Intrase pe usa din spate ,pe cea dinspre garaj .Pana sa ajunga spre noi sa aprinda lumina ,noi eram deja ascunse sub patura,inmarmurite de frica.

-Hei ,fetelor, ce s-a intamplat?

-N...ni...nimic.Am raspuns,incercand sa ne revenim dupa sperietura.

    Am mers sus si ne-am pregatit de culcare.Eram destul de speriata ,dar avand-o pe Anna langa mine parca era mai bine,asa ca am adormit.

    Cum am adormit am si intrat in padure.Cerul era plin de stele stralucitoare,admirandu-le am observat ca se maresc ocupand locul dintre ele,apoi cerul a devenit de o lumina orbitoare.Apoi s-a intunecat urmat de vantul puternic care purta vocea pe aripile lui.

-Aproapeee,aproape...

    Am incercat sa merg dupa voce,ea indreptandu-ma catre un luminis.In acel loc pe pamant erau semne,un fel de stele ,apoi am zarit o carte invelita in piele rosie cu o stea stralucitoare pe coperta ,am incercat sa o deschid dar vocea m-a oprit spunand:

-Vineee!

Pamantul a inceput sa se cutremure.M-am trezit tipand,iar Anna se uita nedumerita la mine.

- Ce e ,ce sa intamplat?M-ai speriat.

-Am ...am avut un cosmar.

    Simteam ca sunt aproape sa dezleg misterul,dar cineva incerca sa ma impiedice.Aveam nevoie de niste raspunsuri si muream de nerabdare sa aflu ce era in cartea aceea.

    Usa de la camera s-a deschis si am vazut-o pe bunica intrand.M-am uitat nedumerita la ea in timp ce a inceput sa-mi explice despre visele pe care le avusem,fara sa o fi intrebat.

-Vocea pe care o auzeai strigandute era...

-De unde stii despre visele mele,am intrerupt-o eu.

- Toate la timpul lor,ai rabdare.Unde ramasesem,vocea pe care o auzeai era mama ta incercand sa te ajute sa afli adevarul.

-Ce adevar?am intrerupt-o din nou,nu puteam sa ma abtin eram foarte curioasa.

-Esti o vrajitoare.

    Am ramas uimita, daca imi zicea cineva cu cateva zile in urma ca eram vrajitoare as fi ras,dar acum chiar credeam.

-Ce super! Si pot sa fac vraji?

-Da poti dar trebuie sa fii foarte atenta.Nu ai aflat despre cel care vrea sa ne fure puterile?E un vrajitor rau care vrea sa adune cat mai multa putere si sa fie singurul vrajitor din lume.A luat la multi puterile asa ca este mult mai puternic decat un vrajitor obisnuit.

-Asta trebuie sa se schimbe,am zis eu foarte hotarata.

    Cartea acea rosie era o carte de vraji.Din fericire bunica ajunsese la timp,inainte ca eu sa visez iar si ma ma intalnesc cu cel care dorea sa-mi ia puterile.