Ultima mea speranta de a-mi cunoaste mama se spulberase atat de usor.Tata ne-a spus ca ea ne parasise cu mult timp in urma , plecand in lume. Cu ochii in lacrimi, ma uitam la luna, sperand totusi sa nu fie adevarat.
Dupa ceva timp, dupa ce m-am mai linistit am observat ca se starneste vantul, din ce in ce mai puternic. Nu am apucat sa intru in casa ca totul deja se misca in jurul meu. Frunzele faceau vartejuri ametitoare, iar cerul se intunecase intr-un fel in care nu mai vazusem pana acum. Am auzit apoi un strigat:
-Vineee!
Un fior rece m-a cuprins, am simtit o mana atingandu-ma si scuturandu-ma, Jeremy incerca sa ma trezeasca. A fost un vis, am rasuflat usurata, luandu-l in brate, apoi am dat fuga la dulap. Nicio hartie care sa-mi strice ziua, dar ca sa fiu mai sigura, la masa am adus vorba de mama. Am observat cum ochii tatei s-au umplut de lacrimi si pe un ton serios a spus:
- Copii, trebuie sa vorbim.
Dupa cateva secunde de tacere , tata a inceput sa ne povesteasca ce s-a intamplat. Jer era foarte curios , supa expresia de pe fata lui era clar ca nu intelegea ce se petrece. Eu imi dadusem seama dar cum putea un vis sa-mi spuna ce se intamplase, eram destul de in ceata asa ca am ascultat povestea tatei:
- A fost ultima sorinta a mamei voastre, sa va spun ca ea este in viata. Credea ca va protejeaza de suferinta, erati prea mici pentru a intelege. Tu, Celina aveai doar 2 ani, iar Jerry abia se nascuse, de aceea nici nu vi-o amintiti.
Fusesem pregatita, oarecum, de ceea ce urmase sa spuna, ochii mi s-au umplut din nou de lacrimi, durea mai tare in realitate decat ce imi aminteam din vis . A vuse dreptate incercand sa ne protejeze de suferinta. Acum imi doream sa nu fi avut acel vis si sa fi stricat totul, era vina mea ca adusesem vorba, era vina mea ca ii stricasem ziua lui Jeremy si tatei, dar totusi ma linsteam cu gandul ca tot am fi aflat odata.
Casa era cufundata in suspine , m-am dus in camera lui Jer pentru a incerca sa-l linestesc.Era foarte suparat, statea pe pat uitandu-se fix intr-un loc, lacrimile curgandu-i siroaie, parca era prins in alta lume.
Afara se intunecase, ne pregateam de culcare. Am lasat geamul de camera deschis pentru a asculta linistea noptii, aerul rece patrunzand. M-am intins pe pat, eram atat de ametita de la atat plans incat mi se parea ca draperiile geamului erau niste fantome care dansau pe melodia vantului. Nu puteam sa adorm, asa ca m-am dus sa privesc pe geam. Luna plina isi intindea darnica razele, luminand peste tot. Se auzea ceva in departare, am incercat sa deslusesc.Se auzea din ce in ce mai tare, era acelasi strigat din visul de noaptea trecuta:
-Vineee!
Era un sunet infiorator, dar cu cat se apropia mai mult, cu atat suna mai dulce si linistitor. Avand parca incredere in acea voce am coborat scarile in graba iesind afara si incercand s-o localizez. Cum am pus piciorul afara totul s-a schimbat, cerul si-a schimbat din nou culoarea si vantul batea atat de tare incat putea sa ma dea jos, dar nu m-am lasat. Ma indreptam spre sursa strigatului, in padurea din apropierea casei. Ma miram, nu intelegeam de ce nu imi era frica.Oare eram constienta de ceea ce se intampla? Ma apropiam, eram din ce in ce mai aproape, cand o lumina mi-a facut ochii sa lacrimeze, razele soarelui. Am constatat ca totul fusese un vis.
CITEȘTI
Misterele Vietii
Fantasy- Buna! Numele meu este Celina. As fi putut fi o adolescenta normala, ca tine, dar am aflat ca lumea este un loc mult mai misterios decat credeam.
