Rogue - Romanian Translation

Capitolul 7

M-am uitat în stânga, încruntându-mă la numeroșii copaci care arată compelt identic cu cei din dreapta. Și din păcate, ca și cei din fața mea și de asemenea și cei din spatele meu.

Sunt pierdut.

Nu prea pot înțelege cum eu, un vârcolac , am reușit să mă pierd, cum am reușit să mă îndepărtez atât de departe de cărarea originală încât nu îi pot simți mirosul lui Caspar , să nu mai vorbim de legătură. Aceeași legătură care devine nefolositoare când suntem extrem de departe unul de celălalt.

"Ei bine Levi , chiar ai făcut-o acum,"Am mormăit pentru mine în timp ce folosesc o creangă mare pe care am găsit-o mai devreme să îndepărtez iarba de la picioarele mele.

Nu ajută faptul că e probabil după trei, ceea ce înseamnă că tații mei organizează cel mai probabil o echipă de căutare chiar în acest moment; însemnând că nu mă vor lăsa niciodată să ies aici din nou, odată ce mă vor găsi.

Am mormăit la stupiditatea mea. A trebuit eu să mă îndepărtez nu-i așa; nu am putut lăsa iepurii stupizi în pace.

Am respirat adânc înainte de a scăpa de acele gânduri inutile. Am făcut acele poze pentru că știu că Peter probabil ar deborda de fericire la vederea lor. Nu regret că le-am făcut pentru el.

"Asta primești pentru că ești o persoană bună,"Am șoptit pentru mine cu un chicot slab.

Foșnăitul frunzelor din apropiere m-au făcut să mă întorc repede, strânsoarea pe ramură atât de strânsă încât s-a rupt. Am prins bucata ruptă înainte de a putea lovi pământul. Ochii mi se uită în jurul spațiului aparent gol, studiind-o cu precauție .

Când nu reușesc să disting nimic, probabil din cauza cerului care se întunecă treptat, m-am forțat să mă calmez. Am reușit să mă controlez suficient încât să pot ignora bătaia inimii mele, dar am putut auzi zgomotul alteia.

Budump.Budump.Budump.Budump.Budupm.

O inimă cu bătăi puternice care mi-a acapart vicios urechile , făcând-o pe a mea să accelereze ca răspuns. Ceva e acolo , privindu-mă , studiindu-mă , și urăsc faptul că știu exact de este.

Ce altceva poate fi?

Ce altceva din această pădure posedă bătăi ale inimii atât de barbarice.

Cu o prezență silențioasă care oglindește poveștile care au venit din asta.

Am două varinate-

Să lupt sau să alerg.

Nu sunt atât de dornic să lupt cu ceva cunoscut pentru a ucide la vedere. În plus, ambele opțiuni, conform istoriei, fie te lasă mort, fie foarte al naibii de aproape. M-aș putea transforma, dar pe când voi fi sub formă de lup, aș fi mort.

Nu mă pot gândi decât la o singură soluție, cu presiunea morții care cântărește asupra mea. Trebuit să mă mișc. Dacă nu o fac, se va termina rău. Așa că, împotriva judecății mele mai bune, îmi relaxez poziția defensivă, îndreptându-mă cu o respirație cutremurătoare înainte de a mă întoarce și de a merge mai departe.

Mă rog la Zeiță că mă îndrept spre Nord și spre haită. Asta mi-ar oferi o șansă mai bună, așa că mi-am continuat călătoria pe ceea ce cred că este calea corectă.

Acum că sunt conștient de asta îl pot auzi urmându-mă. Îi pot auzi respirațiile grele, inima care bate puternic , mirosul de feromoni care semnalează sfârșitul. Sfârșitul meu.

Un final care se apropie din ce în ce mai aproape cu fiecare moment care trece. L-am chemat pe Caspar fără speranță prin legătura noastră, mulțumit și disperat că nu a răspuns. Măcar știu că este suficient de departe pentru a nu se întâlni cu chestia asta. El e în siguranță.