ᴅᴀᴛᴇ ᴍᴇ ɪɴ ʜᴇʟʟ || ʏᴏᴏɴᴍɪɴ

043) Search

"Hey!" Yoongi a afișat un mic zâmbet, către Jimin.

Arăta exact așa cum Yoongi și-a imaginat că o să îl găsească, înainte să vină.

"Bună! Intră." Vocea lui era surprinzător de calmă și liniștitoare. Ceva ce Yoongi nu a observat până acum.

I se potrivea.

"Tatăl tău e aici?"

"A plecat. Vine rar."

Mult mai bine. Yoongi s-ar fi simțit inconfortabil.

"Să căutăm afară. E aproape șase. Se întunecă."

"O secundă."

Conversația a fost mai simplă decât Yoongi și-a imaginat că o să fie. Nu că ar fi vreo problemă cu asta.

Se afla acasă la Jimin. Un băiat pe care nu îl cunoștea. Sau îi cunoștea doar sentimentele, iar asta era suficient să îl facă să se simtă confortabil. Era bine. Să știi că ești cea mai prețioasă persoană în ochii cuiva.

Yoongi a fost surprins să îl vadă pe Jimin ieșind afară în tricou, pe vremea rece din ianuarie. Nu că l-ar interesa.

Nu au discutat mult. Ce era de discutat, oricum?

Au căutat peste tot, fără rezultat, timp de 20 de minute.

"Jimin?" Au trecut mai bine de 10 minute de când Jimin a dispărut din câmpul vizual al lui Yoongi.

Când Yoongi s-a întors la ușa din spatele casei, l-a găsit pe Jimin așezat lângă unul dintre pereți.

"N-o să-l găsim." Șoptește, după ce s-a asigurat că Yoongi era așezat lângă el.

Nu știa cum să răspundă. A ales să rămână tăcut.
Casa era mică, iar Jimin sigur își petrecea tot timpul aici, când nu era la școală.

Liniștea asta era tristă. Mai ales când știi că e prezentă mereu.

◇◇◇◇