Vino, hai, uită odată!
Prea mult ai stat în întuneric.
A început să te doară
crezând că trăiești viața care îți aparține.
Dar ține minte,
nu există oameni condamnați să sufere,
există doar oameni
care se condamnă să sufere.
Vino, hai, uită odată!
Prea mult te-ai supus pasivității
crezând că trăiești viața care îți aparține.
Dar ține minte,
s-ar putea ca la un moment dat
să începi să confunzi fericirea cu nefericirea,
iar nefericirea să fie fericirea.
Vino, hai, uită odată!
Peste mulți ani o să ai impresia
că te-ai vindecat, că nu mai simți nimic,
dar de fapt toate acțiunile tale
să te conducă spre răni și singurătate,
tu să nu îți dai seama și să nu înțelegi
de ce toți cei din jur te ignoră
sau pur și simplu nu reușesc să te înțeleagă.
Vino, hai, uită odată!
Prea multă autojudecată dăunează!
CITEȘTI
Elegie înspre a rupe lanțul
Poetry. ~ antologie în vers liber ~ Strigă cu patos ceea ce simți! Într-un fel sau altul, doar exprimă-te! Mai cifrat, mai ezoteric, mai oximoronic, mai descifrat, mai real sau mai elocvent. Pentru că mai este nevoie ș...
