Nu-i așa că durerea seamănă
cu o firimitură de pâine? -
o firimitură de pâine pe care
o strângi în colțurile degetelor
în încercarea ludică de a o disipa
în și mai multe părți.
Doare capul degetului,
îți seacă sângele din tine
tot strângând-o
pentru a o desface,
ai senzația că te-ai învinețit
și nicicând nu vei răzbi.
Dar și când reușești...
Dar și când ochești
cum s-a fărâmat...
Dar și când observi
cum îți curge printre degete
aproape imperceptibil...
Te simți desfășurat de un lanț.
Ți-ai satisfăcut dorința puerilă.
Deodată parcă nu mai simți nimic.
Te simți așa puternic, așa insurmontabil
de ai impresia că ai făcut totul
și de acum încolo poți reuși orice,
că nimic nu te mai poate doborî.
Ți-ai satisfăcut spiritul.
Nu-i așa că drumul fericirii seamănă
cu o firimitură de pâine?
Te doare drumul până acolo,
dar și când ajungi...
nimic nu se compară
cu a privi în spate
fără plângere.
Nu-i așa că durerea seamănă
cu o firimitură de pâine?
CITEȘTI
Elegie înspre a rupe lanțul
Poésie. ~ antologie în vers liber ~ Strigă cu patos ceea ce simți! Într-un fel sau altul, doar exprimă-te! Mai cifrat, mai ezoteric, mai oximoronic, mai descifrat, mai real sau mai elocvent. Pentru că mai este nevoie ș...
