Ia zi!
Ți s-a întâmplat vreodată
să te irite un vis
fără ca măcar să ți-l amintești?
Deschizi ochii.
Nu știi ce se întâmplă.
Ai făcut un salt
dintr-un univers în altul,
viteza tahionului te-a ovaționat
călăuzindu-te.
Nu știi ce se întâmplă.
Nu știi ce ți se întâmplă.
Ridici mâna deasupra capului,
dar n-o simți.
Ridici spatele,
dar nu-l simți.
Ridici privirea,
dar nu-nțelegi.
Tot ce știi e că
ai avut un vis,
că mai devreme
probabil te-ai trezit
dintr-unul.
Ți se întoarce stomacul
pe dos,
mațele-ți-s pe jos,
o imagine-ți ai
acolo sus în minte,
dar visul tu tot nu ți-l amintești.
Tot ce știi e că,
da,
ai avut un vis
mai puternic
decât realitatea,
căci aceea era realitatea.
Nu poți ieși din efectul lui,
dar nici nu ți-l poți aminti.
― Oh, minte, cum te joci
tu cu mine așa?
Vreau doar să știu cine ești tu
și ce-a fost netrebnicul vis!
Dar niciodată nu vei afla! -
nu până nu părăsești
limanul căruia tu nu aparții.
Nu poți ieși din efectul lui,
dar nici nu ți-l poți aminti.
Ești prizonierul unui echivoc.
Nu te las să ți-l amintești.
Eu sunt mintea ta,
tu ești prizonierul meu,
trupul tău e trupul meu,
tu ți-ai permis să fii al meu izolat,
eu sunt claustrul dumneata.
Îți place să te minți,
să crezi altceva
numai ce nu trebuie nu,
așa că dacă tu nu mă ții
sub al tău control,
ei bine,
te țin eu sub al meu control.
Îți amintești momentul?
Spune-mi acum!
Ți s-a întâmplat vreodată
să ai un asemenea vis?
― Să nu cumva să ai încredere
în mintea ta! mi s-a spus.
Mintea e șireată! mi s-a repetat,
dar n-am crezut.
Aveam credință că mintea
îmi aparține numai mie,
dar am marea onoare
să revelez că ea de fapt
este independentă.
CITEȘTI
Elegie înspre a rupe lanțul
Poesía. ~ antologie în vers liber ~ Strigă cu patos ceea ce simți! Într-un fel sau altul, doar exprimă-te! Mai cifrat, mai ezoteric, mai oximoronic, mai descifrat, mai real sau mai elocvent. Pentru că mai este nevoie ș...
