Era noapte.Briza vantului imi flutura prin parul cel valvoi.
Sa va spun povestea mea.... eu sunt o fata de 16 ani , nu am parinti asa ca "locuiesc" la un centru de plasament. Adevarul este ca am parinti dar nu au suficianti bani pntru a ma putea intretine si de aceea m-au dat la orfelinat..
Era 13 martie.. vantul batea cu putere si frigul imi navalea tot corpul. am decis sa plec de la cenru de plasament , e greu sa va marturisesc dar acolo eram tratata cu multa indiferenta si daca prietena mea cea mai buna Rachel nu intervenea eram cher* si agresata sexual...
Viata e grea fara parinti si fara bani si eu simt la maxim asta... Acum 3 zile am plecat , nu m-am mai uitata in spate.. am luat cu mult timp aceasta decizie insa tocmai acum am puso si in aplicare.
Am plecat de dimineata.. am tot mers si mers insa nici un semn de viata.. totul era pustiu , uneori glasul lupilor mai ajungeau pe la urechile mele bagand spaima in mine.. Se inserase si din departare ochii mei incetosati zaresc o casa , de fapt era o vila gigantica cu 2 etaje plus mansarda..
M-am apropiat si am intrat in curtea gigantica , nu am indraznit sa pasesc mai departe . Am zarit un tufis ingrijit si bine tuns iar apoi franta de oboseala m-am aseazt langa el curand adormind....
