Infernul Diavolului

Capitolul 7

Sofia

Mi-am aruncat cărțile pe bancheta din dreapta, fără să mă deranjez puțin că au aterizat jos. O zi mai obositoare ca asta nu am avut. Sunt abia la al doilea curs și deja simt că nu mai am energie. Aveam o pauza de jumătate de oră în care puteam să mă duc să îmi cumpăr și ceva de băut, și poate îmi vine și pofta de mâncare.

Din păcate astazi aveam cursuri până la opt seara, dintre care următoarele două petrecute într-o sală de croitorie ca să îmi termin rochia la care lucram. Îmi plăceau acele ore de practică, treceam direct la partea fizică și lăsam puțin teoria plictisitoare deoparte. Și cum nu renunțasem nici la cealaltă pasiune a mea, secundară aș putea spune, trebuia să îmi fac prezența și la ultimul curs pe care l-am ales opțional. Și mai exact, fotografia. Îmi dispăruse puțin din acea dragoste pentru fotografie din cauza ultimelor evenimente, dar nu de tot.

Ajunsă în fața primului local care servea cafea, nu foarte departe de facultate și nici prea plin de oameni, mi-am parcat mașina cât mai aproape de intrare. În mod normal merg la Starbucks, dar acum nu aveam nevoie de agitație în jurul meu. În ultimul timp nu mă mai recunosc și era de înțeles de ce. O sunam din ce în ce mai des pe mama, cam de două ori pe zi minim, doar vorbind aiureli, fiindcă altă soluție care sa mă scoată din starea deplorabilă în care am ajuns, nu era. Mai apărea și tata prin discuții, iar eu nu puteam să nu râd de prostiile pe care le face și la vârsta asta. Îmi era foarte dor de ei și era al naibi de frustrant că nu pot face nimic să îi țin definitiv lângă mine. Cel mai bine ar fi fost să nu plec deloc de lângă ei, dar nu am știut ce avea să se întâmple. Iar să îi rog pe ei să vină aici, era imposibil, nu voiam să îi pun și mai mult în pericol.

Am dat să îmi îndes gogoașa cu ciocolată în gură când deodată mi-a fost trasă din mâna. Khloe era vinovata, mușcând cu poftă din gogoașa mea glazurată. În momentul ăsta îmi venea să îi ciufulesc puțin părul din cap, noroc ca avea bereta de la Prada, altfel mâinile mele erau de mult înfipte în șuvițele ei. Nu am mai văzut-o de câteva zile, iar asta fiindcă mă simțeam al naibii de rău. Astăzi nu am mâncat nimic, dar voiam să o fac acum, însă Khloe mă oprea din nou. Deloc interesată, a luat și o gură uriașă din cafeaua mea. În ultimul timp am băut foarte multă cafea, eu care preferam doar băuturile fără cofeină.

— E foarte bun, a îngânat cu gura plină, abia mestecând.

O iubeam pe Khloe, eram prietene foarte bune, dar uneori era atât de enervantă. Am ținut-o puțin la distanță în săptămâna asta, voiam să o știu mai departe de mine, iar în acest fel speram să nu o mai urmărească nimeni. I-am pus o serie de întrebări care au făcut-o să își pună semne de întrebare, și asta doar fiindcă a ieșit până la un restaurant. Era derutată și nu înțelegea rostul întrebărilor mele, doar că eu știam perfect de ce i le pun. Poza în care am văzut pistolul îndreptat spre ea, a fost prea mult să nu trec printr-un șoc. Nu voiam să pățească ceva, iar ea la cât este de aiurită, nu și-ar da seama dacă o urmărește cineva. Și eu am fost cu capul în nori, într-o lume plină de culoare, doar că acum eram undeva la prăpastie.

— Nu mai știi să dai semne de viață? Abia de ne mai vedem, tu nu îmi mai scri, nu mai mergem la cumpărături, ești tristă, ai slăbit și nu ai niciodată chef de ieșiri. De parcă vorbești cu mine doar de nevoie, și-a expus oful gesticulând.

M-am înstrăinat de toți, într-o oarecare măsura, dar tot țineam legătura cu fiecare. Într-adevăr, cu ea mă purtam altfel fiindcă aveam o mare greutate pe umeri. În cazul în care ar păți ceva, vina ar fi doar a mea. Ea e prima în vizorul lui, probabil fiindcă e cea mai aproape, ceea ce mă face să o țin cât mai departe de mine și de problemele mele.