Infernul Diavolului

Capitolul 27

Sofia

M-am uitat la Haze, puțin panicată de tot ce se întâmplă. Eram la un conac, și când spun conac, mă refer la un palat. Am aflat că aici se întâlneau toți cei care fac parte din ligă, dar și ceilalți cu organizații mai mici. Acum însă, nu era doar o întâlnire, au venit cei mai periculoși oameni din întreaga lume.

De ce?
Ei bine, au venit sa celebreze început intrării lui Haze în ligă.

Prin virginitatea mea!

Am fost conduși amândoi spre o sală mare, unde toți acei oameni periculoși ne așteptau. Palma îmi transpira în mâna lui Haze, și oricât încercam să par de calmă, nu eram. La naiba! Mă apucau cele mai negre gânduri acum. Știam că e și familia lui acolo, de asta eram și atât de îngrijorată. Erau de fapt, mafioți în toată regula.

— Respiră, nu o să îți facă nimic.

M-am uitat în sus la el panicată. Îmi doream să îi spun toate grijile mele, dar îmi era frică să le dau voce. Dacă nu o să curgă sânge? Nu e neaparat să sângerez, iar eu sunt obligatăă să o fac fiindcă ăsta e și rostul zilei de astăzi. Aveam inima în gât și o tonă de emoții, atât de la actul ce urma, cât și de la tot procesul. I-am strâs mai tare mâna în a mea, sperând să nu îmi dea drumul deloc.

Am intrat în sala uriașă în care se ascundeau diavolii din iad. Bărbați cu adevărat periculoși, oameni importanți pe care nu aș fi vrut niciodată să î cunosc. Știam pre bine că purtau vieți nevinovate pe umerii lor. M-am ținut pe poziții, deși tremuram pe dinăuntru de teamă și groază. Nu stăteau degeaba, din contra, aveau activitate. Erau femei costumate vulgar, scump, perfect, dar cu nefericirea în ochii lor înconjurați de măștile cu diamante. Femeile erau urcate pe scen lucioase, dansând în jurul unei bări de striptease, altele stăteau dezgolite în brațele lor, ținându-le trabucurile din care fumau cu severitate. Am privit o fată de vârsta mea ce stătea agățată de unul din ei, ținută mai mult forțat, cu picioarele desfăcute în poala lui și cu un sân dezgolit, care acum se afla în gura bărbatului vulgar, plin de cicatrici adânci și cu cei mai reci ochi pe care i-am întâlnit eu până acum.

Femeile erau o ocupație din plictiseală, dar prafurile albe întinse pe mese, armele scumpe expuse la vedere și modul nonșalant în care se expuneau, erau idealul lor. Zâmbetele lor erau sinistre, rânjetele din colțul gurii la fel. Știau atât de bine că nimic nu îi poate atinge, fiindcă ei de fapt conduceau lumea. Iar în curând va fi și Haze unul din ei. Mi s-a strâns inima doar când m-am gândit la asta. Moștenea două organizații, asta a fost menirea lui încă de când s-a născut. Nu din dorință, nu din iubire, nu din greșeală, el a fost născut doar pentru asta, și e cu adevărat trist. Îl înțeleg acum de ce nu a vrut deloc să intre și mai adânc în lumea asta, dar din cauza mea o face. Eu l-am adus în asta, fără să vreau sau să știu.

Un bărbat de seama tatălui său, s-a ridicat cu superioritate de pe fotoliul pe care stătea alături de o femeie frumoasă. Inima a început să îmi bată mai repede în piept, motivul era evident. Orice om de aici mă încrozește. Am rămas stană de piatră când Haze s-a îndepărtat de mine și m-a lăsat singură în mijlocul camerei cu acel bărbat care venea spre mine, și cu toți ceilalți care mă priveau ca o bucată de carne bună de devorat. Totuși, mi-am mentinut privirea dreaptă și ascuțită, cu umerii înălțați. Știe Haze ce face.

— Frumoasă captură, a rânjit mai mult serios.

Nimic în bărbatul ăsta nu e drăguț, e doar de speriat. Haze a mers relaxat spre locul unde era un bărbat tânar. S-au salutat bărbătește, fiecare cu câte un rânjet arogant pe față. Nu era deloc urât, mi se părea cel mai atractiv din această încăpere în afară de Haze, și deși arăta periculos și violent, nu îmi inspira silă. Am observat că toți sunt plini de tatuaje, chiar și bărbații bătrâni de peste șaizeci de ani. Spre deosebire de mulți din ei, Haze nu poartă costume negre care să îi arate masculinitatea și puterea, el o făcea prin blugii rupți, hanoracele negre, piercing-uri și aerul lui nepăsător, dur și arogant.