Infernul Diavolului

Capitolul 5

Sofia

Am deschis ochii cu greu, leșinată la propriu. Nu puteam să îmi mișc niciun mușchi, avusesem chiar și eu impresia că am rămas paralizată. O altă zi de facultate și încă una în minus până la venirea torturii. Am ajuns să calculez zilele, orele și chiar și minutele. Se jucase cu corpul meu, dar mai rău de atât, cu mintea mea. Credeam că sunt tare, că am un psihic puternic, dar m-am înșelat. M-a pus la punct fără să se chinuie prea mult.

Cum se făcea că reușește asta atât de bine?

Nu puteam să îmi opresc suspinele de durere atunci când m-am ridicat în șezut. Mă dureau toți mușchii. Nu știu de ce mi-a venit mie să alerg două ore, dar nu regret, a trebuit să iau o pauză de la gândit și neaparat să mă focusez pe altceva. Nici măcar ieșirile cu Khloe nu mă ajutau să mă relaxez, oricât de ocupată mă țineau poveștile ei cu Derek, nu era destul. Mă speria că el putea fi peste tot, dar în aceași timp, nicăieri.

Voiam să le spun părinților mei, singuri care puteau să mă scoată din această încurcătură, dar nu voiam să pățească ceva. Omul acela era prea malefic și știu că nu e singurul. Așteptam să colectez mai multe informații, apoi să vad ce pot face să scap de el. Poate poliția m-ar ajuta să îl închid în pușcărie, dar asta nu ar fi atât de ușor. Îmi trebuie un munte de probe, și unele foarte exacte. Cele de pe corpul meu pot fi interpretabile, nu am cum să dovedesc că el mi le-a făcut. Orice soluție găseam, era îndepărtată rapid. Situația asta nu are rezolvare.

Am condus până la universitate cu capul în nori, claxonată de peste cinci ori. Nu puteam fi la nesfârșit așa, nici măcar eu nu puteam accepta acest lucru. Voiam să revin înapoi la fata plină de viață, nu la un corp umblător. Nu îl voi lăsa pe el sa îmi strice de tot existența, vreau să lupt. Mi-am luat geanta de pe locul din dreapta și am ieșit din mașină pregătită să las gândurile deoparte pentru moment.

Dă-l dracu!

Trei ore am petrecut la atelier unde am făcut fiecare schița unei rochii din viziunea noastră, iar probele practice sunt preferatele mele. Adoram hainele, adoram să le fac, să le combin, să le testez, să le îmbrac și să muncesc în domeniul ăsta. La finalul zilei am avut un curs de tehnică pe care m-am focusat fără probleme. Doar că atunci când am ieșit din clădire, am dat de idiotul de Thomas care încerca să fie interesant în fața unei fete. Nervii m-au acaparat în nicio secundă de la vederea lui. Am trecut rapid pe lângă ei, dar din drum l-am prins de hanoracul până l-am mutat câțiva metrii mai departe de acea fată. Ar trebui să îmi mulțumească fata aia că am scăpat-o de el. După ochii lui măriți de șoc, mi-am dat seama ce gândește.

Se minuna că am ieșit de acolo întreagă?

Fiindcă nu am ieșit atât de bine! Aveam o mușcătură în zona claviculelor, atât de învinețită că eram pe cale să merg și la medic. Iar pe lângă mușcătură, un frumos colier care încă este evident! Mă controlau o serie de emoții groznice și de gânduri nepotrivite, dar am decis să nu fac un mare scandal acum. O să pot să mă revanșez după ce termin cu acel proiect, dacă nu mi se întâmplă nimic până atunci. Vedeam în ochii lui puțină remușcare și rușine, doar că acum era patetic. M-a lăsat acolo fără să îi pese și nici nu m-a ajutat în niciun fel. Am înțeles că diavolul acela l-a amenințat cu moartea, dar două secunde putea să mă aștepte și pe mine să intru în mașină.

— Din vina ta am ajuns acolo și tu ca un idiot nenorocit m-ai lăsat acolo! i-am tras un pumn cât de tare în coaste. Ai idee ce ai făcut? Ești un nenorocit, un idiot, un fricos! l-am mai lovit încă o dată.