Mă vei iubi într-o zi

Tu (18+)

Mai sunt fix 10 zile pana în Ajunul Crăciunului, iar mama este precum un titirez. Firigiderul dă pe afară de ingredientele ei de mâncare și prăjituri care mai de care mai delicioase și toata casă arată ca un raion de Crăciun.

Fesuri de Moș Crăciun, brăzi mari, mici, globulețe, beteală colorată, toate ăstea doar la casa Nentori! Totul mergea din ce în ce mai bine. Relația mea cu Enzo se apropria de două luni, iar totul între noi părea a merge super.

Acum este aproape de 10 noaptea, iar Enzo se află parcat în fața casei mele. Vom merge la el, a zis că nu prea e cu decorațiunile de Crăciun, așa că m-am gândit să îl bag puțin în tonul sărbătorilor.

Îmi iau geaca groasă din cuier și mă aplec pentru a mă încheia la ghete.

— Mamă, am plecat! o anunț eu fericită.

Mama iese de după perete și mă privește puțin îngrijorată. Mă încrunt puțin sperând că nu va fi nevoie să o întreb ce se petrece, însă ea se prinde și oftează întâi, pe urmă rostește.

— Legat de excursia ta, taxele s-au mărit și am fost nevoită să iau din banii aceia să îi pun la cei pentru facultate, roatește ea.

Haide mamă, mai am 5 luni până încep facultatea! Doresc să merg în acea excursie de la începutul anului, nu le pot spune celorlalți că nu mai vin. Nu pot rata sub nicio formă asta.

— Îmi pare rău scumpo...

— Mai sunt 5 luni până încep facultatea! Am timp să îi strâng din nou, rostesc eu rapid.

— Poate dacă ai mai trece pe la taicătu nu ți-ai mai face griji de asta. De când i-ai închis ușa în nas nu a mai trimis niciun ban în cont, iar eu nu mă descurc! ridică ea tonul la mine.

— Tu ai ieși cu un om pe care îl disprețuiești doar pentru bani? întreb eu răstită.

— Carla... nu mă lua cu d'astea!

— Atunci nu mă mai obliga! O să îmi găsesc un job și gata! Omul ăla nu îmi este nimic ca să mai ies cu el, ca să mai vorbesc cu el! Nici măcar nu mai vreau să aud de el! țip eu la ea cu ochii în lacrimi.

— Carla, e atăt tău!

— Care ne-a abandonat! Care are grijă de copii altor femei! Nu ia păsat de noi, nu l-a interesat dacă avem ce mânca sau dacă avem căldură în casă! rostesc eu răstită apoi ies pe ușă afară.

Îmi șterg lacrimile și mă îndrept spre mașina lui Enzo care era parcată chiar în fața casei. Nu vreau să mă vadă așa, vreau să râdem azi, să ne distrăm. Nu am de gând să mai pierd câteva ore alături de el ținând discursuri despre evenimentele triste din viața mea.

Deschid portiera și mă urc în locul co-pilotului. Enzo își dezlipește ochii din telefon și mă privește zâmbind, apoi își presează buzele de ale mele gentil.

— Ce melodie să fie? mă întreabă el înmânându-mi telefonul său.

Încep să râd cât timp tastam numele piesei.

                 * ar fi drăguț să ascultați piesa pe parcursul cititului. Ați intra mai bine în vibe*

Enzo pornește mașina, apoi o luăm din loc spre el. Începem amândoi să cântăm versurile melodiei, Enzo începe să danseze cu mâinile, lăsând volanul liber. Mă aplec și țin eu de volan cu mâna dreaptă, mereu făcea așa, iar cu toate că știu că are control asupra mașinii și că nu se va întâmpla nimic, tot sunt panicată.