O viata ,,normala''

Mesajul

Alergam pe coridorul lung si plin de usi. O doamna inbracata in albastru, care purta o emblema pe sapca de pe cap-uniforma spitalului-ma intreaba ce caut.

- Salonul 5. raspund eu grabita.

- La dreapta, in capatul holului.

- Multumesc.

Ma intorc la alergat. Cand dau de usa, apas usor pe clanta si intru elegant si tacut in camera luminata doar de o fereastra. Apusul soarelui se accentua pe cer, lasand o lumina rosiatica pe patul de spital. Mana ei alba statea pe langa corp. Cand ma vazu, deschise ochii mai mult, descoperindu-si irisii de culoarea noptii, care sclipeau de oboseala.

- Multumesc ca ai venit. Am sa-ti spun ceva important. Inainte de a spune ce, a inceput sa tuseasca puternic. ...16...dulapul...16.... . zise femeia de pe pat. Iar apoi nu se mai auzi nimic. Isi lasa corpul moale si isi inchise ochii.