Ușa s-a deschis cu un zgomot ce a răsunat în întreaga casă. Am pășit înauntru și am înaintat până în încăperea aceea.
Puteam să jur că nu era nimeni. Era întuneric iar vântul sufla zgomotos și puternic mișcând ferestrele și făcând crengile să se lovească de sticla translucida. Era o atmosferă sinistră ce-mi tăia răsuflarea...totul până când lumina din cameră s-a aprins instantaneu.
- Cat curaj poți să ai sa vii până aici... și chiar îmbrăcata în roșu...
La auzul vocii ăleia, m-am întors și l-am văzut stând în pragul ușii camerei sale cu o expresie care spunea multe. Atât de multe...
- Alexander...
- Nu te apropia. Nu vreau să îți fac rău...
