Callie-(Pauza lunga)

Capitolul I

Nu credeam vreodata ca o sa ma plictisesc la vreo ora a domnului Halle. Iubeam orele lui , dar aceasta era un dezastru total. Argumentul? Domnul Halle se zbatea de trei saptamani cu un caz nonsolant ,dupa cum ne repeta acesta in nenumarate randuri drept scuza. De fiecare data cand incurca protocolul si gresea ordinea drepturilor esentiale ,tot ce auzeai era "Cazul Moris ,ma scuzati". Dar dupa cum spuneam ,era o ora plictisitoare si nu pentru faptul ca domnul Halle preda groaznic in ultimul timp ,ci pentru ca eram indragostita,sau asa pretind sa cred.

Cincisprezece minute mai tarziu ma aflam pe banca pozitionata sub castanul batran din curtea universitatii. Deschid indemanatica "Trois larmes" de renumitul autor Van Bullon si imi caut pozitii cat mai confortabile pe banca din fier destul de incomoda. Iubeam cartea asta si o reciteam de fiecare data cand melanconia ma lua pe nepregatite.

-Hei Stewart!

Imi ridic ochii din carte si il zaresc pe Landon privindu-ma curios.

-Oh nu din nou ! Ai citit carte asta de peste treizeci de mii de ori!

Ridica mainile spre ceruri exasperat si se aseaza in cele din urma langa mine savurandu-si sandvisul . Landon mi-a fost alaturi inca de cand am intrat la universitate. Ma stie ca in palma ,chiar mai bine decat mama si il iubesc. Ma bucur enorm ca am cu cine purta o conversatie normala ,chiar daca e sa o port cu Landon. De cand am intrat la juridica ,Landon e singurul meu prieten ,ceilanti judecandu-ma dupa aparente.

-Doamne e cel mai bun sandvis pe care l-am mancat vreodata.

Landon isi linge degetele pline cu unt de arahide si isi indeparteaza fiermiturile de paine de pe blugii. Landon era un tip foarte simpatic , la figurat vorbind caci caracterul era varza. Un baiat pe care toate il vor ,si nu le judec ,caci chiar arata bine. Era inalt , 1.80 as zice , umeri lati pe care poti plange oricand, ochii verzi in care te ineci mai repede ca intr-o piscina si cel mai ciufulit par bolnd posibil, in care sigur iti puteai pierde degetele prin el.

-Hai studioaso la o cafea.

-E o invitatie?

Un zambet stramb ii infloreste in coltul gurii si isi impleteste mainile la piept.

-O poti lua ca pe una .

-Platesti tu ?

Un alt zambet ii lumineaza chipul . Se apleaca doborand actul de inaltime si ma ridica de pe banca luandu-ma usor de antebrat si fortandu-ma sa ma ridic.

-Il iau ca pe un "desigur scumpo".

Spun in timp ce imi strang rucsacul si cartea de pe banca ,parasind impreuna curtea spatioasa a universitatii Oxford.

Intram dupa cateva minute de mers pe jos ,intr-o cafenea modesta ,destinata parca studentilor insetati de cofeina si de internetul gratis oferit la dispozitie. Imi comand un cappucino si imi astept comanda in timp ce Landon poarta o conversatie la telefon.

-Ma dispera femeia asta !

Spune in cele din urma lasand telefonul pe masuta din lemn.

-Doamna Maxfield?

Spun chicotind de atitudinea grijulie a unei mame pentru fiul sau aflat in ultimul an de universitate.

-Mama ma dispera zau . Mereu am crezut ca dupa majorat o va lasa mai moale,dar e mai rau ca inainte .

Isi infinge degetele in parul ciufulit si ofteaza zgomotos. Mama lui London era o adevarata doamna ,dar era normal ca ea sa isi faca atatea griji ,totusi fiul sau va ajunge in doar cateva luni Judecator la curtea principala din tribunalul din London ,cata onoare. Odata comanda adusa ,am luat cu pofta cateva gurii din cappucinoul fierbinte si mi-am sters urma de lapte de deasupra buzelor cu maneca puloverului .

-Halle si Moris , combinatia fatala.

Rupe in cele din urma tacerea aruncandu-si privirea pe geamul din dreapta noastra.

-Ca tu si Derbie.

Zambesc triumfatoarea , Landon crispandu-se.

-Nu imi adu aminte . Femeia aia din Articolul 25 si 39 nu ma mai scotea. Am crezut ca inebunesc in acel semestru.

Platim comanda si iesim in tempo din cafenea. Orele incepeau curand ,si nu voi lasa sa intarzii la vreo una. Ajungem la poarta din fier ,intram pe alee si deschidem usa holului pricipal ,adeseori asemanata cu poarta unui castel din Transilvania.

-Callie ,ne vedem dupa cursuri ,vin eu la tine.

Landon se indeparta cu pasii grabiti spre cursul lui Habiguel iar eu o iau din loc spre ora doamnei Maritch. Nu ma puteam concentra nici macar la drum ,caci gandul numai la el imi statea. Oare chiar eram indragostita sau doar asa doream sa para ? Oricum ,stiu sigur ca alaturi de Brandon ma simt in siguranta ,si il iubesc .

Dupa alte cateva ore de la terminarea cursurilor,ma aflam cu Landon pe canapeaua din sufragerie urmarind serialul preferat a lui Landon "The Bing Bang Theory".

-Chiar trebuie sa urmarim serialul asta ? Am vazut episodul asta de zece ori.

Pufnesc vizibil plictisita si ma fac mai mica in canapeaua refacuta din petice colorate.

-Si eu de ce trebuie mereu sa te vad citind cartea aia "Trombon larme "?

-Se numeste "Trois larmes" si o citesc cand..

-Cand te apuca melanconia ,da ,da.

Ma intrerupe imitandu-ma facand miscari in aer cu mainile. Ii arunc cea mai urata privire a mea si il lovesc jucaus cu pumnul in umar.

-Nu mai afisa priviri de genul ca ma ia cu sughituri scumpo.

Imi rotesc ochii si ma indrep spre camera unde ma asez in pat si ma invelesc cu patura groasa pana in gat. Cand insfarsit pleoapele imi aluneca la vale ,telefonul imi vibreaza pe noptiera doborand linistea incaperii. Era un mesaj de la Brandon. Iau telefonul sacapandu-l de cateva ori si in cele din urma reusesc sa deschid mesajul si sa descifrez ce imi impartaseste baiatul care mi-a aparut pe perioada zilei toata ziua in gand.

"Maine dupa cursuri la cafenea ,te astept.

-Brandon "

Zambesc constant si pun capul pe perna privind tavanul. Nerabdarea ma ia precum melanconia pe nepregatite de fiecare data.

Needitat. Este un inceput . Recunosc ca este intradevar scurt fata de un capitol normal ,dar vreau sa vad cum este vazuta cartea asa la inceput . Daca e destul de buna si apreciata atunci o continui . Va astept cu pareri si nu uitati de vot . Multumesc si Lectura Placuta ! ❤