Vecinul meu

Apartamentul

Vizita pe care am făcut-o colegilor mei a durat destul de puțin deoarece nu am vrut să intru în detalii amănunțite cu ei însă munca mea nu s-a încheiat de săptămână viitoare încep și eu munca însă până atunci am timp să îmi caut o casă ca să nu m-ai stau la hotel.
Merg încet spre baia hotelului și ies din baie începând să îmi caut niste haine obișnuite însă înainte să o sun pe Aby să vină să m-a ia de la hotel.
Conversație telefonică:Cara->Aby
-Hei Cara, ce s-a întâmplat?
-Nimic, doar că voiam să te întreb dacă vii cu mine?
-Evident că vin doar ți-am spus să îmi ceri ajutorul pentru orice.
-Atunci vii să mă iei de la hotel în jumătate de oră?
-Desigur doar să îmi trimiți adresa.
-Desigur, ne vedem mai târziu atunci. Pa!
-Pa!
I-am trimis adresa acum să îmi aleg ținută, stau cât stau în fața valizei și mă gândeam ce să iau pe mine mi-am găsit până la urmă aceasta îmbrăcăminte

Știți cum se spune că negru merge la orice, totuși am ales o ținută decentă pentru a cunoaște proprietarul apartamentului pe care vreau să îl iau, mă privesc maxim două minute în oglindă până când îmi spună telefonul însă nu răspund deoarece știu că Aby a ajuns, pornesc spre recepție unde mă așteaptă scumpa mea prietenă.
Aby: -Ești gata?
Cara: -Desigur!
Aby: -Atunci hai să pornim.
Îmi zâmbește și urcăm în mașina ei micuță sincer această mașină este chiar micuță totuși.
Cara: -Tu nu ai de gând să îți iei o altă mașină?
Aby: -Taci acuma că e bună asta ce nu îți place la ea?
Cara: -Aby, nu ai loc în ea.
Aby: -E nu ai, îți faci.
Încep să râd de ea și de argumentele pe care le are la mâna tot timpul, tot nu știu cum și de unde le scoate, dar într-un fel are dreptate nu are niciun rost să își ia o mașină mare.
Cara: -Dar totuși nu te-ai gândit?
Aby: -Ba da încă de foarte multe ori.
Cara: -Si?
Aby: -E și, cred că până la Crăciun îmi iau alta să nu te m-ai legi de viața mea.
Cara: -Nu mă leg de viața ta doar te-am întrebat hei.
Aby: -Hou, că am înțeles, dapoi văd că de când te-ai mutat nu m-ai știi de glumă și sincer nici cu îmbrăcămintea nu prea le mai ai.
Cara: -Pfff, acuma ești rea.
Aby: -Nu sunt!
Face o față de cățeluș plouat și nu am cum să mă supăr pe ea însă aici chiar are dreptate nu prea le mai am cu îmbrăcatul de când am plecat m-am îmbrăcat tot simplu ca să nu atrag atenția, dar rezolv eu problema.
Aby: -Auzi, dar tu când aveai de gând să îmi spui de Oliver?
Cara: -Sincer aveam de gând să îți spun, dar nu am crezut că o să vină aici și o să îmi ia și apartamentul in care am stat eu.
Aby: -El l-a luat?
Cara: -Da!
Aby: -Băi ce nesimțit.
Cara: -Da este, având în vedere că eu am vorbit cu proprietarul că o să îl cumpăr când mă întorc.
Aby: -Si ce s-a întâmplat?
Cara: -Pai el a decedat iar fiul lui la vândut la primul cumpărător care l-a avut.
Aby: -Pfff așa ghinion tot să ai hei.
Cara: -Sa știi că am.
Am ajuns și noi în sfârșit la destinație, urcăm cu liftul la etajul șase după aceea ne îndreptăm spre camera 202, bat la ușă și din interior se aude o voce de femeie...
Proprietara: -Vin acum!
Ușa se deschide și lasă la iveală un corp firav de femeie în vârstă de 44 de ani, micuță de statură, brunetă cu ochii negri.
Cara: -Buna ziua, doamna Alexandra?
Proprietara: -Desigur, tu ești fata care vrea să ia apartamentul?
Cara: -Încântată, da eu sunt Cara iar ea este Aby prietena mea.
Ale: -Asemenea, vreți să locuiți amândouă aici?
Cara: -Nu ea doar a venit cu mine.
Ale: -Mă gândeam deoarece apartamentul are doar două camere, dormitorul și camera de oaspeți de lângă baie, bucătărie și living, dar ca să vedeți mai bine vă poftesc înăuntru.
Cara: -Multumim!
Intrăm înăuntru unde văd o bucătărie drăguță în care de abia aștept să îmi beau cafeaua dimineața, încăperea aceasta te atrage chiar dacă nu ai vrea iar luminile fac ca totul să pară fascinant.