Devil's in my head

Prolog

Eram din nou in camera aceea…camera in care mi-am ingropat trecutul.Prin venele mele sangele incepea sa-mi danseze din ce in ce mai rapid.Stiam ca poate ar trebui sa fug,dar picioarele nu doreau sa se miste.Eram in mijlocul camerei cu pricina.Vedeam pe gemul din fata mea,copacii sub care in copilarie obisnuiam sa-mi petrec  timpul.Iar acum totul parea…altfel.

De cand cu el.

Cufarul in care eu imi puneam jucariile chiar de cand aveam 5 ani era tot acolo.Ma asteptam ca niste oameni ai strazii sa-l ia asa cum facusera si cu cele cateva cutii ce le lasasem aici o data cu plecarea mea din casa asta blestemata.

M-am intors…dupa 10 ani.In casa,nu,in camera in care parintii mei au fost ucisi pe 6 martie a lui 2005.Nu stiu ce m-a facut sa ma intorc aici,nu dupa ce am jurat ca nu as mai face-o.

Dar imi e dor de parintii mei…mereu am cosmaruri..cu copila de 14 ani ale carei buclenii cadeau in cascacada peste umeri.Fata ei inspaimantata,frica ce ii strabatea corpul si nu o lasa sa se miste.Lacrimile ce ii curgeau dezordonate pe obrajii rosii din cauza vantului din noapte ce-i biciuia obrajii.Neputinta din glasul ei atunci cand a vazut glontul atacatorului zburand spre pieptul mamei ei ce tocmai intrase in camera,si altul spre abdomenul tatei, ce o urma.

Cum fata a intins mana spre balta de sange in care cei doi se aflau,cum era hotarata sa se duca la mama ei si s-o ia in brate,aceasta spunandu-I  ca  se va face bine si rana nu o va mai durea maine.Dar,desi avea mana intinsa spre cea care i-a dat viata nu se intampla nimic.Tatal ei nu venea s-o ridice de pe jos asa cum facea de obicei cand ea pica din neatentie de pe bicicleta.

Doar o liniste apasatoare,ce ii zgaria timpanul mai rau decat unghiile colegei ei de clasa,Helena,pe care din cand in cand o mai apucau ghidusiile si se ducea la tabla sa-si infiga unghiile ,producand un sunet ascutit si strident.

Cazu  pe podea.Atatacatorul a fost distras de la cadavrele celor doi din cauza bubuiturii ce s-a produs la contactul trupului fetei cu podeaua.Ii vazu o urma de ranjet pe fata cand o vazu in halul acela.

Inghetata de spaima,copila  incerca sa se dea cat se poate de inapoi de omul ce facuse rau familiei sale.Dar fara folos.El era mai mare ca ea.Cu vreo 50 de cm in plus,cu o privire taioasa si cu muschii incordati la maximum.Cu spatele deloc  ingust si dintii ascutiti parca pregatiti pentru a-si sfasia prada.

Iar el o privea pe ea.

Stia ca acum i-a venit sfarsitul desi sistemul ei nervos ce ii era impaienjenit de imaginile sangerii ale parintilor ei  nu parea ca mai vrea sa functioneze.

Cu buzele ei sparte prin care sangele se vedea proeminent in bucatelele dupa care pielita se luase,cu genunghii ce tremurau necontenit,cu ochii disperati incerca sa dispara din raza vizuala a atacatorului.Incerca sa se tarasca spre iesire,incerca sa scape,dar parea ca nu poate.Avea mainile inghetate de parca sangele nu mai cuteza sa i se plimbe prin toate capilarele.

Un animal se inalta deasupra ei,lupul mare si rau,in timp ce ea era doar o faptura mica si speriata ce stia ca nu-I poate face fata lui.

Barbatul a apucat-o de gulerul ce acum avea pete de visiniu imprimate si a ridicat-o in picioare fiind sustinuta numai de forta bratului sau.

Tremura fara incetare simtindu-se ca o insecta prinsa in panza letala a unui paianjen.Isi stranse ochii si astepta clipa cand corpul ei inert va cadea lipsit de viata ca al parintilor ei.

In loc de asta,barbatul isi plimba buricele degetelor mainii stangi pe fata ei.

Incerca sa se smulga de langa el ,dar barbatul nu o lasa sa plece.Se zbatea cat putea de tare,adrenalina curgandu-i prin vene,insa nu putea sa faca nimic.Bratul ce ii tinea incheietura ca incatusata nu parea sa mai slabeasca din stransoare.

Fata incerca sa tipe cand barbatul incerca s-o sarute,insa strigatul i se opri in gat.O impinse in perete si o apuca de gatlej dupa care sopti printre dinti.

-Nu te mai zbate,e fara rost.

Incerca din nou sa tipe cand el se napusti sa-i rupa nasturii camasii,iar vocea ei gatuita rasuna prin incapere.

-Amaris,o trezi din visare o voce masculina.Am auzit ca te-ai intors.Ma gandeam ca o sa fii aici.Am avut dreptate,a spus baiatul schitand un zambet si asteptand ca eu sa-mi intorc privirea spre el.

La inceput nu-mi dadeam seama cine era auzindu-I doar vocea.Dar cand m-am intors am vazut un Grell Sutcliff putin modelat de mainilie timpului.

-Grell,am soptit muscandu-mi putin buza.Nu ma asteptam sa-l vad.Iar surprinderea de pe fata mea i se parea mai amuzanta ca o adevarata comedie de la teatru.

-Imi pare bine sa te revad,a spus el incercand sa se abtina din ras pentru a nu-mi provoca indignare.

-Hei,am spus eu sec  desi incercam sa-mi astern un zambet prostanac pe buze.

-Deci,a zis Grell tuguidu-si buzele,cum e sa fii inapoi acasa?

Mi-am intors spatele spre biblioteca din spatele meu incercand sa ma gandesc la un raspuns.Apoi mi-a venit:

-Aici nu mai e de multa vreme acasa.Eu nu mai am ceva ce se numeste “acasa”.

-Auzisem ca te-ai mutat in New York.

-Nu la cochilie ma refeream.Pe aceea o am.Eu consider a-mi fi casa un loc unde sa ma simt iubita si la locul meu.Insa acel loc mi-a fost distrus,am spus cu un zambet melancolic pe chip.

Mi-am dat seama ca lui Grell ii parea rau ca a deschis subiectul acela.

Mi-am dres vocea si incercand sa schimb topica l-am intrebat de Elisabeth,sora lui ce obisnuia sa-mi fie o prietena foarte buna.

 Se uita in ochii mei si zambi.

-Cum a aflat ca te-ai intors si-a luat sortul si s-a pus sa-ti faca o prajitura.Spera ca adori la fel de mult ciocolata.

-Elisabeth mai este indemanatica ca in copilarie?am zis razand.

-O sa gust eu primul din prajituri.Daca nu mor inseamna ca-s bune,a zis el in gluma.

-Ei bine,bafta.

-Si…mai ai ceva de facut aici?Te conduc eu pana acasa la mine.

-Ahm…nu chiar,am spus analizand pentru o ultima data ceea ce pentru  10 ani a reprezentat cosmarul meu.

Voiam sa trec peste ceea ce s-a intamplat.Chiar voiam.Dar…stiam ca nu pot.Si ca voi ramane blocata in acest infern pentru mult timp de acum inainte.

Iar asta…ma distruge.Ma distruge asa cum mi-am jurat eu ca-l voi distruge pe omul care m-a ruinat.Omul ce nu a platit pentru ce a facut.

Omul  care este inamicul meu numarul 1.

Cel al carui sange mi se va prelinge pe maini.Si cel in fata caruia voi rade in timp ce viata se va scurge din el.

Cel caruia ii voi aduce sfarsitul.

 **Scuzati daca sunt greseli de tastare ^^ **