Ionut (WattAwards)

Capitolul 1

         Hei ! Am revenit si eu cu un alt capitol din " Ionut" . Mi-au  placut parerile de la primul capitol si asa ca va incant ( sper eu ) si cu acest capitol.

         Dupa ce terminase cu orele, Lola il astepta  pe bunicul ei pe bancuta de la intrarea in parc.  Lola purta o fusta pana la genunchi de un albastru inchis pe sub fusta avea un dres subtire de culoare neagra, vesta tot albastru inchis cu inscriptia scolii pe ea , iar parul ei saten era impletit  intr-o codita care ii atarna usor peste  gatul gol si firav al Lolei.  

          Era o dupa-amiaza linistita  incantata de notele melodioase alea vrabiutelor care stateau una langa alta in copacii din parc. 

           Cu ochii inchisi , asculta linistita cantecul  pasarilor pana fu intrerupt de niste rasete de copii. Lola stranse din dinti si se uita din directia de unde se auzeau rasetele  , erau cei patru baieti care ii puneau  piedici ieri . Se uita la ei atat de nepasatoare , dar ii placea sa-i vada jucandu-se si razand . Parca vroia si ea sa se distreze , sa sara in sus de bucurie, sa rada pana la lacrimi  , dar nu cu ei !    Ii era mai bine atunci cand ii povestea bunicului povestile ei , iar el radea si o mangaia pe cap . Ii rapea bunicului atat de repede si mereu era fericita de acest lucru , el mereu o asculta indiferent de ce spunea . 

        Bunicul era singurul care avea grija de mica Lola, asa o alinta el de cand se nascuse. Numele ei real era Loredana .  Parintii Lolei erau plecati in strainatate ca sa-i ofere un trai decent , iar bunica acesteia decedase la revolutia din 1989.  

         Ea se tot uita la cei patru baieti inconstienta si vedea ca se aproprie de ea .  Se cutremura pentru o secunda dupa isi lasa privirea in jos si se intreba oare unde este bunicul ei.

   -Hei,fata ! O strigau baietii din indepartare . Inghiti in sec si-si ridica privirea usor spre ei . 

-Parca ieri ai mai venit pe aici ,nu ? intreba primul baiat din acel grup . Un baiat cu parul negru si carliontat  avea hainele rupte si  murdare si nu purta nimic in picioare . Ceilalti doi erau mai mici si aveau mereu zambetul pe buze , iar al treilea era baiatul care o aparase in fata prietenilor lui . 

-Da , am venit si ieri ,  ii spune pe un ton rece . 

-Si ce mai cauti pe aici ? Iar vine sa te ia bunicutul tau ? Baiatul incepuse se maimutareasca si reusea sa-i faca pe ceilalti sa rade in afara de al patrulea baiat care statea  cuminte si privea la scena aceea.

-Nu e parcul vostru ! Ii spune Lola hotarita . Baietii s-au uitat pentru o secunda la ea fara o miscare si apoi au inceput sa rada in hohote  . Ea se uita oarecum uimita la cei trei care radeau de mama focului .   Baiatul care nu participa la aceea scena trecu pe langa  ei si se duce la micuta Lola . 

-Haide ! Ii intinde mana fetei . Fata se uita speriata la mana lui si nu vroia sa-l ia de mana , dar luase de maneca si fugi de langa ceilalti . Au alergat pana  la lac si de acolo  Lola  ii da drumul la maneca si se indeparteaza de el .

-Nu musc, ii spune baiatul aparandu-i un zambet pe fata. Lola se uita la el mai atent  , iar ochii ei se opresc in ochii lui.

-Ionut. Lola se uita mai atenta la el si la zambetul acela de copil.

-Lola, ii spune rapid. Lui Ionut ii se lumineaza fata si intreaba cu un mic suras pe buze :

-Asta-i numele tau sau asta-i porecla?

-Ma cheama Loredana, ii spune mai timida si uitandu-se nedumerita la el. 

-A ! Deci Lola este porecla.

-Asa imi spune bunicul, ii raspunde cu o nota de rusinare in voce. Baiatul se lasa pe marginea lacului si o invita sa stea langa el. Lola a dat din cap usor . Ionut se uita la ea amuzat si i-a spus :

-Am mai spus ca nu musc.

-Trebuie sa vina bunicul sa ma ia, ii spune Lola dandu-si o suvita peste ureche. 

-Bine. Ionut se ridica si ii da mana Lolei . Vede ca si de data asta nu are sanse sa-i obtina mana  lasa capul in jos si zambeste.  Era un baiat mai inalt decat Lola  cu ochii verzi , trasaturile erau bine definita, avea buze mici , iar parul era saten deshis cu mici carlionturi  la varfuri.

-Pai, mi-a parut bine, Lola.  Nu era ca ceilalti, se gandea Lola.

-Tu nu esti ca prietenii tai, Ionut . Surade prietenos si se uita in ochii ei.

-Poate nu sunt. Se asterna o tacere intre cei doi lasand cantecul pasarilor sa-i incante pe amandoi.

-Si mie mi-a parut bine, face o scurta pauza , Ionut . Apoi pleaca in cautarea bunicului care astepta lenes pe bancuta de unde plecase ea cu Ionut. Cand o zareste pe aceasta , zambeste atat de cald. Pentru el Lola era raza lui de soare , ea era singura care ii aducea zambetul pe buze.

- Oh! exclama bunicul. 

-Hai bunicul acasa, ii spune Lola si-l prinde mana si pornesc spre casa . 

-