Vlive || Yoonmin [Tradusă]

Capitolul 2

"—HYUNGS! Și Jungkook!" Taehyung a urlat, atrăgând atenția celorlalți membri. Dar cei șase nu dădeau nici o importanță celuilalt, dar Taehyung fiind Taehyung, nu-i păsa nici cât de puțin. 

"—O să fac un Vlive, ok?! Deci nu faceți nimic stupid" El a spus. 

Și-a luat trepiedul, pregâtindu-și camera, apăsând pe butonul de pornire și fiind oficial. 

LIVE. 

"—Anyeong Armys! Cum sunteți?!" 

El a continuat să se plimbe dincolo încoace, scrolând prin comentarii, care erau bine-nțeles— pline cu complimente. Erau doar câteva comentarii de hate, dar Taehyung era bombardat cu iubire, deci nu-i mai păsa de cele trei, sau patru comentarii de hate. 

Taehyung făcea un simplu Vlive, ținând camera în mână și mergând prin jurul mizeriei din apartament. Nici măcar nu-i păsa, crezând că Army nu o să observe mizeria din jurul său. Până la urmă, fața sa frumoasă era pe ecran.

Credea.

În timp ce vorbea, câteva accidente nefericite s-au întâmplat, care au fost, mulțumesc lui Dumnezeu, prinse pe cameră.

Min fuking Yoongi mergea fără vreun gând anume, spre tejgheaua de bucătărie pe care stătea Jimin și unde se află și gemurile.

De nicăieri, un obiect neidentificat a apărut în fața lui Yoongi, făcându-l pe cel blond să se împiedice și să dea vina pe gravitație, din cauza căreia avea să facă contact cu podeaua.

În schimb, cumva a reușit să nu-și distrugă minunata față, sărutându-se cu podeaua.

Fața sa s-a lovit de cea a lui Jimin, făcându-le buzele să se unească, degetele sale fiind plantate pe marginea blatului, pentru mai multă stabilitate.

Și fix atunci se întâmpla ca Taehyung să treacă pe acolo— și poate, dar poate. El s-a oprit și și-a privit cei doi Hyungs, fiind total șocat. Nu era conștient de faptul că încă filma și de faptul că acum vizualizările și comentariile erau nebune. 

Jimin era șocat, la fel fiind și Yoongi. 

Jimin și-a simțit stomacul strângându-se dureros, neînțelegând de ce se simțea astfel. Nu îi era foame, deci de ce naiba se simțea astfel? 

Creierul inteligent al fundului lui yoongi a început să calculeze, fiind complet în mijlocul ecuațiilor, când a realizat ce li se întâmplă. 

Se priveau de aproape, buzele lor fiind încă lipite. 

ACESTA a fost primul sărut al lui Jimin. Și la naiba cu asta, nu trebuia să fie un accident. 

Cel mai mic l-a împins încet pe Yoongi din calea sa, îndreptându-se apoi spre camera sa. După ce a încuiat-o, printre buzele sale au început să curgă multe suspine. Era frustrat ( sexual cumva?:) ) pierdut, ciudat, dar era vesel... oarecum. 

Cel mai mare se afla încă în același loc, fiind cu privirea ațintită spre locul în care Jimin s-a aflat cu câteva secunde în urmă. Pentru prima dată, nu se simțea somnoros. Nu era obosit și nici nu mai simte dorința de a se afla în patul său cald. 

Inima sa se zbătea cu agresivitate, lovindu-i pieptul cu putere, în timp ce urla. 

"—Hyung, ce naiba a fost asta?" Taehyung a pus stupida întrebare, fiind încă șocat de cele văzute. Era fericit, cumva și hai să spunem că sinele său era mai deschis. 

"—Anyeong, Armys! A trebuit să vedeți aia, nu-i așa? Păi o să dau mai multe detalii mai târziu, bine?" Yoongi a spus calm și a zâmbit dulce spre cameră, plecând apoi din camera în care se afla Tae. 

Încă se afla în al nouălea cer— Nu! De ce naiba m-aș îndrăgosti de Jimin?! Poate sunt Bi, dar asta nu înseamnă că m-am îndrăgostit de al meu dongsaeng. 

Un oftat lung a ieșit printre buzele sale, în timp ce s-a așezat pe canapea, privind în gol. 

Păi să spunem că ăsta era modul lui Yoongi de auto-apărare împotriva propriilor sale sentimente.