Vlive || Yoonmin [Tradusă]

Capitolul 5

"—Jimin! Trezește-te!" O voce îi deranja somnul celui mic. Îi plăcea să doarmă mult dimineața, dar cineva nu îl lăsa să-și ducă visul la bun sfârșit. 

Iar apoi o subtanță înghețată și rece a început să i se scurgă pe față. 

"—Oh, căcat! E rece!" El a sărit surprins din pat, apa rece începând să i se înșire pe toată suprafața corpului. 

Ce mod drăguț de a trezi o persoană. 

Draperiile erau trase din nou, lăsând camera să se învăluie în lumina nu prea puternică a soarelui. Poate era frumos, dar pentru ochii abia treziți din somn ai lui Jimin nu era atât de frumos. 

Cel mai mic a lăsat un scâncet să-i iasă printre buze, fiind una dintre multele persoane care urăsc diminețile. În special diminețile de luni. 

Era mereu ocupat, trafic și pur și simplu era enervant. Dar dacă trăiești într-un oraș, trebuie să înveți să te obișnuiești cu asta. 

Jimin și-a ridicat brațele și a căscat somnoros, ridicându-se leneș din pat și îndreptându-se spre baie, pentru rutina zilnică. 

După ce a terminat, a ieșit din cameră și a fost întâmpinat de un miros sublim de cafea și clătite. 

Asta i-a făcut stomacul să scoată zgomote dubioase, fiindu-i clar foame. 

După ce a intrat în bucătărie, i-a văzut pe ceilalți membri mâncându-și micul-dejun, fiecare având diferite activități. 

Namjoon citea o carte, Jhope ținea un pix și un stilou, Jin încă gătind, Jungkook încă mânca în pace, la fel făcând și Taehyung. Un singur membru fiind lipsă... Min Yoongi. 

"—Jimin-ah! Du-te și trezește-ți iubitul ăla leneș și spune-i să vină la masă!" Liderul a spus, privindu-l pe Jimin în ochi și luându-și privirea de la cartea sa, cuvinte la care Jimin a dat din cap și a zâmbit. 

El a bătut la ușa celui mai mare, mormăind câteva cuvinte înainte să intre nepăsător în cameră. 

Exact cum credea, hyung-ul său încă dormea, în cameră predominând doar întunericul. Mici sforăituri se auzeau, dar asta era tot, de parcă ai fi intrat în camera unui vampir. 

( )

Jimin a trecut pe lângă patul celui mare, trăgând draperiile, lăsând soarele să intre în cameră. S-a mișcat prin cameră câteva secunde, privindu-l pe cel mai mare cum doarme. 

Iubesc cum soarele îi luminează fiecare bucățică de piele. 

Și-a retras privirea de la cel din pat și a privit geamul, unde o uimitoare panoramă a orașului Seoul era prezentată. 

Era prea ocupat ca să admire priveliștea și să observe cum soarele făcea totul mult mai frumos și strălucitor. 

Iar exact cum s-a întors, a dat nas în nas cu un Yoongi somnoros, care îl privrea pe sub gene. Jimin era absolut șocat de subita aparență a celui mai mare. 

"—Doamne! Nu prea vorbești!" El a exclamat, încercând să-și calmeze bătăile inimii. Nu ar fi trebuit să continui să ies cu Hoseok.

"—Yoongi Hyung, Jin a spus că trebuie să vii la micul dejun. A spur că ar trebui să mănânci" Jimin a spus încet, înainte să treacă pe lângă corpul lui Yoongi și vrând să iasă din camera sa. Înainte ca măcar să poată pune mâna pe clanță, corpul i-a fost lipit de ușă, cu un Yoongi fiind deasupra sa. 

"—Am avut un vis..." Cel mai mare a spus, împingându-se încet în corpul lui Jimin. Inima celui mic avea să explodeze în orice minut. 

Yoongi? Cu siguranță era gata să-și strivească buzele de cele moi ale lui Jimin. 

"—Acel accident trebuia să se întâmple... Nu crezi?" 

Ce mai mare nu a mai pierdut timp, astfel că și-a lipit încet buzele de ale lui Jimin, simțind din nou aceeași fiori electrici străbătându-i coloana vertebrală. Sărutul era unul lent și moale, exact cum ar fi trebuit să fie primul sărut al celui mai mic. 

"—Ăsta cu siguranță nu a fost un accident" Cel mai mare a murmurat peste buzele lui Jimin și s-a dat încet în spate, având pe buze un al naibii rânjet drăcesc. 

Genunchii lui Jimin se înmuiau tot mai mult, iar dacă nu s-ar fi ținut de perete, ar fi fost de mult pe jos. Nici nu prea mai respira, sau gândea. Se simțea fericit și extazic. O adrenalină și căldură ciudată treceau prin corpul său, în minte revenindu-i momentele de acum câteva secunde. Inima i se lovea puternic de piept, stomacul lui strângându-se dureros de tare. 

S-a lăsat pe spate, încercând să-și calmeze respirațiile precipitate și inima care avea impresia că-i va sparge cutia toracică. Se simțea ca și cum se sufocă- într-un mod bun, bine-nțeles. 

"—Chimmy, ești bine?" O voce l-a întrerupt. Și-a ridicat încet privirea spre persoana din fața sa, doar pentru a-și vedea propria rază de soare. 

"—Yeah... Su-Sunt bine" 

"—Haide, să mâncăm" Hoseok i-a apucat palmele dolofane ale celui mic și l-a tras după el în bucătărie, unde toată lumea îi aștepta. 

Strângerea lor de mână nu a fost observată— dar nu și de Yoongi. 

"—Ce ți-a luat atât de mult, Jimin?" Jin a întrebat, Jimin doar s-a așezat lângă Hoseok. "—Ești puțin palid" Namjoon a spus, privindu-și dongsaeng-ul. 

"—Sunt bine, Hyung" A spus cel mic, zâmbind innocent.