Te salut din nou în scris, iar mă aflu în impas.
Mă învârt boem în cerc, rătăcit, ca un compas.
Număr lent din doi în doi, doar eu sunt la singular
Ești motivul pentru care eu rămân mereu impar.
Unde-ai fost atâția ani?Tu - absentă-n mâna mea,
Dar prezentă-n pasul meu - visul ce mă urmărea.
Unde-ai fost când te-am strigat? Dar atunci când te-am dorit?
Am o inimă ce-așteaptă al ei om nepotrivit.
Iar fac artă să-ți vorbesc, grație năravului.
Sângele-i albastru-nchis - ești regina sclavului;
Dar te rog să mă asculți, chiar de nu mă înțelegi
Și de zalele iubirii te implor să mă dezlegi.
Ai crescut în ochii mei, în ai tăi sunt un adept.
Am în suflet vânătăi, te-am sculptat cu dalta-n piept.
Mă întreb în van DE CE încă sunt un prizonier?
Sunt o flacără aprinsă după gratiile de fier.
Caut cuvinte să le scriu, dar n-au sens pe-aceste foi
Și vor arde într-o zi, căci în suflet am război.
Caut silabe să rescriu, trebuie să definesc...
Oare ce-i prietenia? Îmi cer scuze... Te...
//quelques mots pour quelqu'un que j'aimais, il y a quelques années
