Pe Valurile Manipulării

Legea 2

Legea nr.2: Legea reciprocitatii

Ideea de a fi „programat” pentru a da anumite răspunsuri și a avea anumite comportamente automate deranjează pe foarte mulți. Dar, fie că ne place sau nu, comportamentul stereotip și automat se întâlnește în cea mai mare parte a acțiunilor umane. O să spun chiar mai mult: în ciuda faptului că ni se pare normal să vorbim despre conștiință, morală, valori etc., acestea nu reprezintă altceva decât „programe” pe care părinții, profesorii, preoții ni le-au băgat în cap încă din copilărie. Iar aceste valori ni se par foarte personale, lucru care demonstrează doar cât de eficientă a fost „programarea” societății. 
Iar aici vreau să citez o parte din primul capitol al cărții mele despre Seducție:
(Toată viața ai primit informație eronată din partea unei societăți mai false decât mirajele din deșert.

Să ne gândim o secundă. Informația o primim din filme, de la școală, din reclame, radio, de la părinți sau profesori. Atât părinții, cât și profesorii, precum și alte persoane random sau prietenii, cu toții conturează sistemul de baza căruia acționează societatea.

Pentru a înțelege cât de greșit ai fost programat, gândeşte-te o secundă: de câte ori a intervenit societatea in viața ta, a ieșit ceva bine?
Societatea ți-a spus că viața trebuie petrecută în scoală, că ai nevoie de o diplomă, după care ar fi bine să urmezi și o facultate, un master, poate. Toate astea pentru a ajunge unde? Pleci de la un sistem in care ești prezent zilnic 6-7 ore (școala), spre unul si mai bolnav, unde ești prezent 12 chiar 14 ore (jobul), și constant acționezi pro societății.
Societatea nu vrea ca oamenii să fie deștepți.

Omul inteligent este o amenințare pentru toți ceilalți la putere, fie că vorbim de guvern, profesori, mafioți, sau simpli oameni.
Părinții nu îți vor răul, însă te sfătuiesc in funcție de ce funcționa pe timpuri)

Revenind
Cât despre răspunsurile automate, ele reprezintă deseori modalitatea cea mai eficientă de a acționa pe care o avem la dispoziție: în lipsa acestora am rămâne practic blocați, fiind obligați să ne gândim, să evaluăm și să controlăm tot timpul, lăsând să treacă momentul potrivit pentru acțiune (este ceea ce ni se întâmplă când ne confruntăm cu o situație complet nouă și necunoscută, un exemplu ar fi când vrei să abordezi o tipă pe stradă, dacă o gândești mai mult de 3 secunde creierul îți dă eroare și nu mai iei acțiune).

Important este să aveți clar în minte ca aceste programe (de obicei pozitive și utile) pot fi „acționate” de către cineva care le cunoaște, pentru a ne manipula după bunul lui plac, la momentul potrivit. Lucru perfect ilustrat de legea pe care o reprezentăm în continuare, a obligației și a revansarii (sau a reciprocității).

De multe ori, vorbind despre comunicare, am insistat asupra conceptului de „schimb”; este un mecanism care pătrunde în fiecare domeniu al activității sociale și care, în decursul istoriei, a permis formarea structurilor civilizației. Schimbul se bazează pe Legea Reciprocității, care sună astfel: dacă cineva ne da ceva ce ni se pare valoros, simțim dorința să dăm ceva în schimb. Asta nu înseamnă că întoarcem imediat gestul sau cadoul respectiv, ci înseamnă ca ne simțim OBLIGAȚI să ne revanșăm (semnificativ este faptul că în multe limbi cuvântul „obligat” este echivalentul lui „mulțumesc”). Legea aceasta este cea care permite fiecaruia dintre noi sa-si alcătuiască un fel de „bancă a favorurilor”, știind că ce a dat nu este pierdut, pentru că o să-i vină intr-tun fel sau altul înapoi. Mecanismul ni se pare atât de firesc și necesar totodată, încât nu ne-am oprit niciodată să reflectăm asupra măsurii în care ne implică și ne condiționează; dar fiecare dintre noi păstrează o „evidență contabilă” extraordinar de precisa despre ce a dat și a primit în relația cu ceilalți și face tot posibilul pentru a păstra echilibrul. Legea Reciprocității merge foarte bine și, fără îndoială, întreaga societate are un beneficiu extraordinar din faptul că membrii ei respectă această lege. Nu ne miră deci că cineva care nu restituie o favoare sau o restituie greșit (favoarea oferită în schimb este mai „mică” sau vine prea tarziu) este exclus din mecanism și capătă o serie de etichete negative: profitor, ingrat, nerecunoscator, parazit, etc. Problema este că, din teama de a căpăta o astfel de etichetă, exagerăm adesea (inconștient) în cealaltă direcție și devenim o pradă ușoară pentru cineva care vrea să profite de noi.