After (boyxboy)

Capitolul 16

- Provocare, raspunde rapid Jordan, nelasandu-ma sa ii adresez intrebarea. 

Habar nu am ce provocare l-as putea pune sa faca. Probabil va accepta orice. 

- Te provoc sa... Mhmm sa... 

- Sa ce? Spune curios. Toata lumea este curioasa de fapt. Aproape ca vreau sa-l provoc sa spuna ceva dragut despre mine, dar ma razgandesc rapid. 

- Sa-ti dai tricoul jos, mi-o ia inainte Molly. Ma bucur ca i-a pus ea aceasta provocare pentru ca nu aveam nicio idee despre ce provocare i-as fi putut da. 

- Neimpresionant din partea ta, spune si il vad cum isi da tricoul jos. Ochii mei coboara spre abdomenul lui bine lucrat si conturat cu tatuajele acelea care pe el dau atat de bine. Bratele lui au cateva tatuaje in plus fata de abdomen. Xander ma atinge usor si imi dau ochii peste cap. Jocul continua fiecare dintre ei facandu-si provocarea. Cum naiba am nimerit fix in grupul acesta de adolescenti? 

- Dash, adevar sau provocare? 

- De ce mai intrebi? E logic ca va spune adevar. Comenteaza Jordan. 

- Aleg provocare. Atat pe ei cat si pe mine ma surprinde raspunsul asta. 

- Te provoc sa bei un shot de vodka. 

- Eu nu beau.

- Asta e si ideea. 

- Daca nu vrei s-o faci este... Incepe Niall sa vorbeasca, dar privirea mi-e atintita pe Jordan si Molly care radeau de mine. 

- Bine... Doar un shot, spun, iar pricirea lui Jordan devine ciudata. 

Cineva imi ofera o sticla de vodka, iar mirosul intepator imi ajunge la nas facandu-ma sa ma stramb. Vodka se simte oribil, iar gatul parca-mi ia foc. Reusesc cu greu sa inghit, dar o fac intr-un final. Toata lumea bate din palme si mai multe exclmari si cuvinte se fac auzite, dar Jordan e singurul care se uita in continuare ciudat la mine si privirea lui asupra mea ma face sa-mi inrosesc obrajii. Ma relaxez dupa ceva timp si recunosc ca acum ma simt destul de bine. 

- Tot aceeasi provocare, spune Zed si imi inmaneaza din nou sticla dupa ce ia si el o gura zdravana de lichid, De data asta iau doua guri mari de vodka inainte sa-mi fie luata sticla din mana. 

- Cred ca ai baut suficient,  spune Jordan si ii da sticla lui Xander. Cine naiba se crede el sa-mi spuna ca am baut suficient? Iau sticla inapoi de la Xander si ii arunc lui Jordan un zambet rautacios, dupa care incep sa beau. 

- Nu pot sa cred ca n-ai mai baut niciodata. E tare, nu ? Intreaba Zed, iar eu dau din cap aprobator. Ganduri despre iresponsavilitate imi rascolesc prin minte, dar incerc sa le alung cat de repede pot.  

E randu lui Jordan sa aleaga dintre adevar si provocare si bineinteles ca acesta alege provocare.

- Te provoc sa-l saruti pe Dash, spune Molly. Ochii lui Jordan se maresc la fel si ai mei.

- Nu, am iubita. Le spun, iar acestia rad de mine. De ce stau cu oameni care rad de mine? 

- Si? E doar o provocare. Doar fa-o. 

- Nu, nu sarut pe nimeni. Pufnesc si ma ridic. Jordan doar isi inghite continutul din paharul lui. Sper sa se simte prost. Ma uraste si e nepoliticos cumine. Efectul bauturii isi spune cuvantul si incep sa ma clatin usor, dar imi revin cat de repede pot. Prin multime, reusesc sa gasesc usa de la intrare. Aerul rece ma izbeste. Apuc telefonul si-mi apelez iubita. 

- Alo? Vocea ei se face auzita. Imi lipseste. 

- Buna, iubito. Chicoteste usor. 

- Dash, esti beat? Nu trebuia s-o sun. 

- Nuuu. Normal ca nu sunt beat. Inchid apelul. Sper sa nu ma sune inapoi.

Intru inapoi in incapere ignorand unele comentarii si urlete ale baietilor din fratie. Apuc o sticla de alcool care are un gust mai nasol ca vodka. Mainile mele cauta un pahar pebtru a bea putin apa sa scap de acest gust oribil. In final gasesc un pahar si il umplu cu apa. Imi mai calmez putin arsura. 

Ma indrept spre grupul meu de 'prieteni' care inca se afla inr-un cerc. Sunt macar prietenii mei? Sau ma vor in jurul lor pentru a rade de mine. Cum a indraznit Molly sa-l provoace pe Jordan sa ma sarute? Stie ca am o iubita. Spre deosebire de ea, eu nu ma pot saruta cu tot ce misca. Am sarutat doar doua fete in toata viata mea. Oare Jordan ar fi acceptat provocarea? Ma indoesc. In capul meu apare o scena cum Jordan incearca sa ma sarute si pulsul incepe sa mi-o ia razna. 

Ce naiba! De ca ma gandesc la asta? Vreau sa ma intorc la camin, dar stiu ca Xander nu va merge. Ma indrept spre camera lui Jordan si nu pot spune de ce, pentru ca nu stiu. Romanul 'La rascruce de vanturi' lipsea de pe raft. Era pe noptiera, alaturi de 'Mandrie si prejudecata'. Iau romanul 'La rascruce de vanturi' si ma asez pe pat incepand sa citesc. Dupa starea cartii se vede ca a fost citita de foarte multe ori. 

Sunt atat de pierdut in lumea lui Catherine si Heatcliff, atunci cand se deschide usa nu o aud. 

- Ce parte din nimeni nu poate intra in camerea mea nu ai inteles-o ultima oara? Incepe sa tipe Jordan. Expresia lui nervoasa ma surprinde, dar in acelasi timp ma si amuza. 

- Imi pare rau, eu... 

- Iesi naibii afara! Tipa acesra, iar eu ma uit la el. Vocea sa nervoasa mi-a ramas intiparita in minte. Se aude mult mai tare decat am vrut. 

- Nu trebuie sa fii chiar asa de nesimtit cu mine... Vocea mea se ridica mai mult decat am intentionat s-o faca. 

- Esti din nou in camera ea, dupa ce ri-am spus clar sa nu fii aici. Deci, iesi naibii odata afara! Tipa si se apropie de mine putin mai mult decat ar trebuii si fac un pas in spate. 

- De ce nu ma placi? Nu sunt sigura ce m-a apucat sa-l intreb asta. Nu cred ca ego-ul meu deja ranit poate suporta asta.