O felie de viață cu bakugan, beyblade și inazuma eleven

1- Nebunia de vineri seara ( partea 1 )

Deci, sunt plictisit deoarece sunt singur acasă.

Fratele meu e plecat la un prieten ca să facă cu el un proiect pentru facultate, iar părinții se află la o întâlnire în oraș. Pff...  Mă gândesc ce  drăcii să mai fac... hmmm....

Stau și mă plimb prin cameră , când deodată, îmi vine o idee fantastică ! Hihi ! Serios, e fantastică !

Îi sun pe prințesă, pe Rențiu și pe Coralia ca să-i informez.

- Alo, Stormo ! Ce faci ?  mă întreabă Yasumine .
-Ce mai vrei, uscatule ? spune sarcastic Renţiu, chiar scârbit de vocea mea. Așa-i el !
- Bună, Stormo ! Ce mai e nou ? râde Coralia, ghicind intenţia mea, presupun. Ia zi, ce mai pui la cale ?
-Ehee ! Avem o noapte lungă, prieteni !  izbunesc într-un râs drăcesc, frecându-mi mâinile.
- Nea, nu sună deloc interesant, adaugă hater-ul grupului.
-Haha, amuzant, Rențiu, îi răspund eu sec. În fine, vă băgați ? Da sau nu ?
- Păi, nu știu ce să zic... spune cu ezitare prințesa. De felul ei, ea este genul de fată care nu caută bucluc . Dar, credeți-mă că și ea are o parte rebelă . Oho !
- Eu vreau. S-ar putea să dăm de necaz, dar merită încercat, răspunde spontan Cora , râzând. Spre deosebire de Yasumine, Coralia e îndrăzneață . Cu toate că și ea este la fel de liniștită uneori ca și prințesa.
-Bun ! Ne întâlnim în centru  la stația de autobuz ?
- Bine ! își dau acordul ambele prietene ale mele.
- Awwwffff... fie ! mormăie morocănos Laurențiu .
- Vă aștept !

Un sfert de oră mai târziu, toți patru ne întâlnim la stația de autobuz din centru. Nici bine nu apuc să-i salut , că deja Rențiu mă interoghează :
- Ce căcat ai în cap, nesuferitule, ce mai dorești de data asta ?
- Hai, Renți, nu mai fi așa rău cu mine ! mă plâng eu cu o voce de bebe.
El scoate limba la mine. Obraznic ca de fiecare dată !
-Deci, v-am adunat aici ca să vă propun să mergem acasă la băiatul ninja .
-La Shun ?  întreabă mirată Yasumine .
-Da, chiar la el !
-Sper să nu se supere , intervine Cora , mușcându-și buza inferioară.
-Ha, hm ! Trebuie să recunosc că ai odată în viață o idee interesantă ! comentează Renți , zâmbind drăcește.
Hehe! Ai, Laurențiule, îți surâde ideea ? Se pare că da.
-Ce mai așteptăm ? Să mergem ! Le propun eu.

Până la urmă, pornim la drum și ajungem acasă la Shun.

Cu Shun am avut dintotdeauna niște divergențe, dar avem și momentele noastre de "prietenie", ca să zic așa. Prietenia mea cu el  nu-i diferită față de cea pe care o am cu Renți. Deci, în privința asta, sunt familiarizat cu astfel de oameni. 

Eu bat la ușă . Nimic. Ne uităm unii alții nedumeriți.
-Poate că Shun nu-i acasă.
-Eh, da ! Normal că e, prinți. Shun nu-i genul ăla de om de viață , adică petrecăreț.
- Poate pentru că am de-a face cu prea multe persoane sâcâietoare ca voi .

-Ah ! țip eu , luat prin surprindere de apariția neașteptată a ninjalăului. Chiar mă speriase !

-Ce vreți , picilor ?
-Păi, știi, părinții noștri sunt plecați în oraș sau nu s-au întors de la serviciu , și ne este să rămânem singuri peste noapte.
-Aha ! exclamă batjocoritor Shun, sprijinindu-se de pragul ușii. Cum se face că vă e frică să rămâneți singuri acasă, dar nu vă e teamă să parcurgeți 5 km pe jos în toiul nopții ( deși e doar 7 seara ) de unii "singuri " în pădure , ha ? Ziceți .
- Ne lași să intrăm ? întreb eu impacientat .
El nu ne mai zice nimic și ne gesticulează să intrăm în casă. Ei bine, casa lui e mică, dar vorba vine: el locuiește singur deocamdată. Sau poate pentru totdeauna. O să vedeți de ce.

-Mmmm.... gătești ceva, Shun ? Miroase foarte bine !  observă Yasumine , inspirând mirosul ce vine din bucătărie. Chiar așa ! Oare ce o găti și ăsta de miroase așa bine ? Ce să fie ? Îmi chiorăie mațele !