The story

Accidentul

O noapte...eu si cu fratele meu suntem in mijlocul strazii si ne uitam...la ce ne uitam? La un accident unde parintii nostri murisera. Fratele meu Daniel avea doar 8 ani iar eu Amalia aveam 6 ani. Din acel accident nu mai ramase decat o poza fara glas. Venisera un politist si ne spuse ca va trebui sa mergem intr.un centru de plasament. Am facut.o si pe asta..in fiecare noapte o visam pe mama stand intr.o casa...statea pe canapea si spunea o POVESTE cutremuratoare. Ma trezeam mereu infiorata din acele cosmaruri. Plangeam...nimeni nu ma vedea...tipam..nimeni nu ma auzea..parca eram invizibila..intr.un fel eram..nu aveam parinti ci doar un frate care ma apara de toate relele. De asemenea aveam si un medalion de la mama...mereu il pastram la gat..niciodata nu l.am dat jos. Nici cand faceam baie..niciodata