The story

Disparuta fara urma

Credeam ca am sa mor...

Dar vad ca vine acel monstru spre mine si spune:

- Hai sa te omor.

-Nu!! Lasa.ma sa plec si nu am sa mai apar niciodata! Promit!

- Bine te las sa pleci...in lumea de dincolo si...

Nici nu apuca sa termine propozitia ca ma feresc si cutitul(cu care vroia sa ma omoare) intra in piatra.

Reusisem sa scap din stransoare si alergam pe scari pentru a ma duce sus in casa la fratele meu. Insa nu apucasem sa ajung ca..simteam cum un cutit imi strapunse spatele. Sangele imi inghetea in vene...simteam cum mi se taie respiratia...apoi am simtit un moment de pace. Nu ma mai durea nimic..in scurt timp mi.am pierdut constiinta. Apoi..am murit...sufletul mi se ridica la cer..dar NU!! Nici dupa moarte nu am sa il las pe fratele meu cu acel monstru. Vazusem cum monstrul scapase de corpul meu. Cred ca va intrebati cum...simplu: il mancase!

Ma dusem in camera fratelui meu si ma uitam la el..apoi...

-Amalia!! Amalia!! Striga el..

Eu...incepusem sa plang...eu nu mai existam..cel putin nu in carne si oase.

Am zis sa fac ceva sa stie ca eu defapt sunt moarta nu plecata asa cum ii spuse monstrul ala.

Incepusem sa sparg pahare. Ii lasam mesaje...povesti..dar el..nu le vedea.

Il vedeam pe fratele meu cum plangea si tot spunea: " De ce a trebuit sa plece chiar sora mea!''De ce!"

Vroiam sa ii raspund dar..nu puteam..dupa cateva luni...nici nu se mai gandea la mine..desi mereu eram langa el. Eram o disparuta....disparuta fara urma!

Heii! Nu am avut timp sa va spun ceva dar vreau acum sa va spun ca mai sunt cateva capitole si povestea mea se va termina. Inca ceva: va multumesc ca ati citit si daca vreti, daca va place nu va doare manuta sa imi votati povestirea! Puteti de asemenea sa comentati si sa spuneti cum ati crede voi ca se va termina...Mdea..Pa!