Era un colier normal. Cel putin asa credeam pana cand am vazut ca incepea sa straluceasca. M.am mirat foarte mult...era un colier magic care ma reinviasera. M.am dus imediat in tunel si l.am vazut pe fratele meu. Era batut mar! M.am dus langa el si i.am spus:
- Daniel! Te voi scoate de aici!
-Amalia...ai avut dreptate..
- Stiu...hai sa mergem!
Tocmai cand ieseam din tunel a aparut monstrul.
- Vai, vai! Da' uite cine a aparut. Chiar Amalia. Parca terminaseram cu tine.
- Nu..tu nu ai terminat cu mine dar eu voi termina acusica cu tine. Te voi omorî!
-Asta sa o crezi si sa o visezi.
- Nu te teme...in curand nimeni nu o sa mai stie de tine, monstrule!
- Mai vedem noi!
Il luasera pe Daniel si il aseza frumos pe pamant iar intre noi doua incepu o lupta crancena. Colierul incepea sa straluceasca foarte tare...pe cer se vedea cum intunericul si lumina se luptau. Intr.o parte era luna intr.o parte soarele.
- Nu pot sa cred! Eu sunt lumina.
- Dar nu ai sa mai fii!
Ne luptam pana cand se baga Daniel intre noi!
Pe cer se vedea o stea intre soare si luna. Steaua stralucea foarte tare. Pentru mine era ceva formidabil.
Insa monstrul era nervos. Vroia cu orice pret sa castige. Si noi vroeam sa castigam!
Dar intunericul era mai puternic si deja simteam cum pe Daniel il lasa puterile. Monstrul se apropie de Daniel si..cu o lovitura il dadu jos si acesta cazu mort la pamant!
Se apropie de mine si...simteam ceva mult mai dureros decat acel cutit in spate! De data asta cutitul imi era infipt in inima. Ma prabusiseram la pamant. Intunericul castiga de data asta! Ma uitam la Daniel care era o fantoma si incepeam sa plang cand deodata aud:
- Amalia! Amalia trezeste.te!
- Ce? Daniel.. Tu esti?
- Da bineinteles ca eu sunt. Te.am auzit din sufrageria noii noastre case si am venit sa vad de ce tipai. Cred ca ai avut un cosmar.
- Da asa cred si eu.
- Povesteste.mi.
- Cosmarul?
- Da.
- Pai..ne mutaseram intr.o casa urata nu ca asta si dupa cateva zile aparusera o fata care era de fapt un monstru si...
Sfarsit!
Heii! Sper ca v.a placut povestea. Scuzati ca nu prea am postat dar scoala asta nu prea m.a lasat! Voi mai face povesti dar mai tarziu. Va pup! Pa!

CITEȘTI
The story
RastgeleIn sfarsit mi.am facut curaj sa scriu aceasta poveste care, sper sa va placa.