Your dazzling light | Woosan

Capitolul 5

—Wooyoungy~, cum te simți? -mângâind-ul pe cap întrebă îngrijorat cel mai mare.

—Mi-e mai bine... tatăl tău a plecat?

—Da, nu te mai gândi la asta. -el l-a sărutat în frunte și s-a culcat alături.

—Iar eu ți-am pregătit mâncare...

—Mi-ai promis că vei sta culcat cu mine... -l-a îmbrățișat îngropând-uși fața în părul lui mătăsos.

—Sany... te iubesc.

—Și eu te iubesc, nebunește.

~~~

*—Da, mâine e a part-a aniversare. Vei merge cu mine?*

—Și ce ai pregătit? -a râs Seonghwa.

*—Vei vedea! Sunt sigur că va fi cel mai bun cadou! Doar nu te scăpa cu vorba!*

—San, nu-ți fă griji. Spune-mi mai bine când și unde mergem.

*—Cred mâine, dar nu-i spun unde! Sunt sigur că Yeonsang va afla și deja practic și Wooyoung va ști.*

—Cum vrei! Gata, închid, Yeonsang a venit!

Seonghwa repede a închis telefonul privindu-l pe băiatul ce îl privea suspect.

—Cu cine vorbeai?

—San a sunat... a întrebat cum ne mai merge... -încerca să nu se dea de gol el.

—De ce ai închis atât de repede? Am vrut să îl întreb ce cadou i-a pregătit lui Young, pentru că Wooyoung de abea așteaptă să îi vadă reacția la cadoul lui.

Băiatul s-a apropiat continuând să-l privească suspicios a sărit pe cel mai mare încrucișându-și picioarele în jurul bazinului lui Hwa.

—Tu știi... spune-mi! -i-a îmbrățișat gâtul privindu-l în ochi Kang.

—Eu chiar nu știu nimic! -a râs el.

—Nu poți minți... -a șoptit cel mai mic în buzele lui Park lipindu-se mai strâns de el.

—Mereu știi cum să mă manipulezi, dar chiar nu știu nimic.

El a tras și mai tare băiatul spre sine și în ochii lui arătându-se o mică frică.

—Ce dragule, e timpul meu să mă joc. -cu un zâmbet pervers a spus cel mai mare.

—Hwa, am glumit! Lasă-mă!

—Daddy nu glumește...

—Numai ai venit de la spital, nu ai obosit? -încerca măcar cumva să scape din strâmtoarea lui dar nu îi reuși.

—Am luat luat o zi liberă, așa că vei sări toată noaptea...

—Hwa~.... -drăguț l-a privit pe cel mai mare Yeosang.

—Tu singur ai început. -râzând Seonghwa l-a lăsat jos.

—M-am supărat! -a spus băiatul întorcăndu-se cu cu spatele.

—Și stai atunci așa! -i-a tras o palmă din tot sufletul peste fund și a mers mai departe Park.

—Ei! Seonghwa! Dobitocule! Vei pleca așa?! -Yeonsang era în șoc total.

—Singur ai refuzat... -Yeon s-a apropiat și l-a sărutat cu pasiune... murdar.

~~~

—Chiar trebuie să pleci? -trist a spus băiatul.

—Vin repede, îți promit... -deja dorea să iasă Choi când a auzit: