Your dazzling light | Woosan

Capitolul 4

*—Bună ziua, Jung Wooyoung?* -s-a auzit vocea femeii din telefon.

—Da, vă ascult.

*—Tatăl dumneavoastră a decedat azi noapte la spital.*

—Cred că e o greșeală...

*—Îmi pare rău, dar Jung EungHo a decedat, condoleanțele noastre. Corpul lui este la morgă. La revedere.*

—La revedere...

El a lăsat telefonul deoparte și s-a culcat înapoi pe mâna lui San. Toți tăceau neînțelegând ce se întâmplă.

—Tata a murit... -l-a îmbrățișat băiatul plângând în pieptul celui mai mare.

—Wooyoung, ne pare rău... -a spus Seonghwa privindu-l.

—Scuze, dar cred că voi merge acolo... -încet a spus Young ridicându-se.

—Da, vom pleca... pa tuturor. -San cu pași repezi l-a urmat. —Conduc eu... -a spus cel mai mare repede așezându-se la volan.

—Pot să conduc, cu mine totul e bine.

—Wooyoung, nu e nevoie să mă minți... așează-te și să mergem.

.....................

San ținea umbrela apărându-l de ploaie pe cel mic ce plângea la mormântul tatălui său. În această zi parcă se sparse cerul, căci ploua ca din găleată. Îi era jale de băiatul ce disperat la cele două morminte alăturate.

Jung EungHo
10.07. 1971 - 24.06. 2020

Jung MiSo
30.09. 1973 - 26.11. 1994

—Wooyoung, ești ud leoarcă... să mergem acasă. -încet a spus cel mai mare încercând să îl ia de la morminte.

—Nu... trebuie să fiu cu ei! -a spus el plângând mai tare. —Vreau să fiu cu ei...

—Dragule, te rog. Vei răci... -continua San.

—Vreau să fiu cu ei! Eu sunt vinovat în toate... dacă nu eram eu, mama ar fi în viață și tata nu ar fi băut atât! Eu sunt vinovat... -în lacrimi spunea Jung.

—Wooyounga~, nu te învinovăți. Nu vei schimba deja nimic... te rog, să mergem acasă.

Cel mai mic s-a întors cu fața spre el privindu-l prin lacrimi și picăturile de ploaie.

—San... -strâns l-a îmbrățișat el.

—Să mergem acasă. mângâind-ul pe spate a spus Choi.

—Bine...

Liniștea îi însoțea toată ziua, San nu știa cu ce îl poate ajuta.

—Dragule, mâncarea e gata! -a răsunat vocea celui mai mare de la bucătărie.

—Nu mi-e foame... -trist a răspuns băiatul intrând in bucătărie.

—Wooyoungy~, trebuie să mănânci, ai slăbit, am observat.

—Nimicuri... -el l-a îmbrățișat încercând să zâmbească.